Titus Corlatean a detinut pana in luna decembrie o functie importanta in PSD, cea de secretar general.
In urma Comitetului Executiv care a avut loc la acel moment a pierdut in cadrul partidului nominalizarea pentru a primi postul de ministru de externe in fata lui Cristian Diaconescu. La scurt timp, Corlatean a decis sa se retraga in linia a doua a partidului, renuntand sa mai fie secretar general al PSD. Desi nu a dorit pana acum sa vorbeasca despre acest lucru, astazi recunoaste ca a considerat gestul conducerii partidului drept o lipsa de respect la adresa sa, mai ales ca a existat un angajament cu privire la traseul liderilor dupa revenirea PSD la guvernare.
In prezent, Titus Corltean ocupa functia de presedinte al Comisie de politica externa a Senatului Romaniei si spune ca se ocupa cu ceea ce ii place- politica externa. Considera ca situatia la care s-a ajuns in Italia cu privire la romani a fost cauzata de politicieni, iar in ceea ce priveste scandalul de spionaj legat de Ucraina, considera ca MAE a reactionat corect, dar nu a vorbit suficient.
Sunteti unul dintre putinii politicieni romani care au renuntat de buna voie la o functie importanta in partid, pe care multi o ravnesc, cea de secretar general al PSD. Ce s-a intamplat atunci de fapt?
Au fost mai multe motivatii si trebuie tinut cont de faptul ca am fost timp de cinci ani in prima linie in partid. Am fost purtator de cuvant in 2004-2005 si mai ales in 2005, dupa cea am trecut in opozitie, - foarte dificila pentru PSD, o perioada care a continuat sa fie deficila cand am indeplinit si functia de vicepresedinte, iar ulterior de secretar general- tot in opozitie. E o perioada care politic vorbind inseamna pentru mine cinci ani, poate pentru altii ar fi insemnat cam 10 ani. E o perioada care te consuma. A fost o perioada in care am facut foarte multe pentru membrii de partid, pentru colegii mei din placere si din dorinta de ajuta partidul fara niciun fel de interese, nici alte forme de recompense, cum se mai practica in politica.
A existat in partid in urma cu cativa ani o discutie serioasa la nivel de lideri ai partidului cu privire la cariera profesionala si traseul fiecarui dintre lideri in caz ca PSD-ul se reintoarce la guvernare. Acel angajament nu a fost respectat de partid in decembrie atunci cand a avut loc Comitetul Executiv si cand s-a facut desemnarea in viitorul Cabinet. Inca nu simt nevoie sa intru foarte mult in amanuntele acestei istorii ce s-a intamplat si de ce s-a intamplat pentru ca asta e o discutie interesanta. Clar este ca am simtit o forma de lipsa de respect din partea conducerii partidului si in aceasta situatie am luat decizia pe care am considerat-o corecta- aceea de a ma retrage in linia a doua, ceea ce nu inseamna ca in calitate de social-democrat nu ma voi bate in continuare pentru ceea ce cred eu ca este social-democratia si pentru interesele electoratului care are incredere in PSD.
Cine credeti ca ar fi o persoana potrivita sa ocupe functia de secretar general al PSD? Cine are calitatile necesare? Domnul Dragnea si-o doreste foarte mult.
Multi si-au dorit aceasta functie de secretar general, dar putini au avut fibra sa intre in competitie in decembrie 2006 impotriva lui Miron Mitrea. De pe margine era usor sa iti dai cu parerea, sa chibitezi, fara sa intri la bataie. Mai departe va decide viitorul Congres. Este adevarat ca in clipa de fata se discuta foarte mult despre modificarea Statutului, astfel incat functia de secretar general sa iasa din zona mai politica si sa intre intr-o zona mai degraba tehnica, pe modelul altor partide de stanga din Europa – secretarul general este numit si este un fel de functionar permanent care lucreaza in cadrul partidului.
Cum au reactionat colegii dumneavoastra, cand ati anuntat aceasta demisie? V-au sunat? V-au intrebat ce s-a intamplat?
A fost o lipsa de reactie. O spun cu oarecare amaraciune. Din pacate in partidul din care fac parte, de-a lungul anilor, sentimentul solidaritatii a scazut vertiginos. Lumea nu mai sare ca alta data pentru un alt coleg daca acel coleg are probleme. Imi aduc aminte ca in ianuarie, si asta m-a surprins si mi-a lasat un gust amar, nu am primit cu exceptia lui Victor Ponta nici macar un telefon de felicitari de ziua mea ceea ce spune foarte mult despre agenda persoanala a liderilor PSD.
Mai candidati pentru o functie in partid la urmatorul Congres?
Vom vedea pentru ca nu se stie care viitor Congres si ce obiect va avea el. Vom vedea cand va fi acest Congres pentru desemnarea candidatului la Presedintie. Personal, nu il vad foarte in scurt, asa cum vorbesc unii dintre colegi. In mandatul normal al functiilor de conducere expira in decembrie 2010. In functie de modul in care se va misca partidul si cum se va configura viitoarea echipa voi simti ca daca voi fi atras sa fac parte dintr-o noua echipa sau nu. Pana una alta, profesional vorbind am foarte multe angajamente si fac ceea ce imi place- politica externa. Sunt in continuare un om pe care il suna in special colegii din teritoriu si primari si simpli membrii de partid.
N-am fost sunat de colegi din conducerea nationala, dar am fost sunat de foarte multi membri simpli de partid si de oameni din teritoriu.
In functie de cum se va comporta partidul si daca va stii sa isi recapete coloana vertebrala dupa acest mariaj cu PDL-ul in care eu cred mai putin, voi lua o decizie.
Pe cine vedeti candidatul partidului la prezidentiale?
Nu sunt foarte multe alternative. In mod firesc, presedintele partidului ca principiu va trebui sa isi asume si, cred eu, isi va asuma aceasta sarcina. Are sansele sale, va depinde foarte mult insa de cum va fi construita echipa de campanie, va depinde foarte mult de modul cum vor fi mobilizate filialele judetene si de resursele financiare, si nu in ultimul rand de mentalitatea cu care va intra in competitie. Nu e exclusa nici candidatura domnului Nastase pentru simplul motiv ca este extrem de determinat datorita istoriei de dupa 2005, de a intra din nou in competitie cu Traian Basescu si de a-l invinge in aceasta competitie electorala. Totusi depinde de modul in care se vor orienta filialele judetene, insa asa cum spuneam exista un argument in plus in mod traditional pentru presedintele partidului, indiferent cine ar fi el.
Ati fost si eurodeputat si parlamentar in Romania. Unde va simtiti mai confortabil?
Ma simt confortabil intr-o structura parlamentara, trebuie sa recunosc, desi formatia mea era mai mult legata de administratia central. Cel putin anterior. Chiar imi place activitatea parlamentara, activitatea anterioara in Parlamentul European mi-a prins extrem de bine pentru ceea ce fac in prezent in Senatul Romaniei. Este o experienta de parlamentarism european, este o experienta de conexiuni, de legaturi externe cu responsabili europeni care ma ajuta foarte mult. A disparut tracul pe care il aveam, ca mai toti tinerii aflati la primul mandat in Parlamentul Romaniei, asa cum s-a mai intamplat in primul mandat de deputat. Am sa imi verific numarul de interventii, dar cred ca sunt undeva in primul grup al senatorilor in functie de numarul de interventii, in dezbateri pe marginea proiectelor de lege, cel putin pana acum, in martie.
Discutand acum in Senatul Romaniei descopar dezbateri pe care le-am avut la Parlamentul European, cum este cea a datelor cu caracter personal.
In calitate de presedinte al Comisiei pentru politica externa din Senat, cum vedeti situatia romanilor din Italia? Cum s-a ajuns aici?
Este vorba despre ceea ce inceput inainte de campania electorala din Italia si s-a demonstrat ca este un joc politic aducator de puncte electorale si de spijin din partea unor segmente de electorat italiene. Romanii au devenit moneda de joc sau calul de bataie in batalia dintre partidele politice italiene si in astfel de situatii se produc tot felul de exagerari, manipulari, inclusive prin intermediul presei- sa nu uitam ca este controlata in proportie de 51% chiar de premierul Berlusconi si deci reprezinta si promoveaza interesele politice ale acestuia. Sunt foarte multi romani afectati in Italia de ceea ce se intampla, dupa cum trebuie sa privim rational si cealalta parte- exista infractionalitate si criminalitate comise de cetateni romani, iar lucrurile astea trebuie spuse in egala masura.
Ce instrumente poate folosi Romania in Parlamentul European sau in cadrul altor foruri europene pentru a se apara de atacurile xenofobe venite din partea politicienilor italieni? De exemplu, europarlamentarul Jan Marinus Wiersma a acuzat Comisia Europeana ca a dat gres in ceea ce priveste gestionarea problemei romilor si ca “nu si-a facut treaba”.
Sunt o serie de intrumente pe care europarlamentarii romani le pot folosi. Unul dintre ele este audierea membrilor pentru noua Comisie Europeana, audieri care pot fi foarte dure atunci cand prestatia candidatului nu satisface. Un al doilea instrument este cel al bugetului alocat fiecarui comisar, unde Parlamentul European are drept de codecizie.
Când am activat la Parlamentul European am primit o solicitare de a-l primi pe Jacques Barreau, care a devenit vicepresedinte al Comisiei Europene. L-am avertizat cu privire la derapajele cu privire la romanii din Italia, iar Barreau a si reactionat la timp.
De ce credeti ca romanii nu au incredere in autoritatile romane atunci cand sunt intr-o alta tara, de ce nu anunta consulatele sau ambasadele de prezenta lor acolo, chestiune pe care o remarca si ministrul Diaconescu, in urma cu doua saptamani?
E o forma de inertie din perioada cand Romania nu era membru al UE, multi romani se aflau in situatie ilegala si doreau sa isi piarda urma. E o chestiune care se schimba gradual pentru ca acum au devenit cetateni comunitari si au drepturi ca oricare alti cetateni comunitari si este in interesul lor sa aiba sprijinul autoritatilor.
De ce situatia romanilor din Spania este diferita de cea a celor din Italia?
In Spania sunt la fel de multi romani ca in Italia, probabil comit infractiuni proportional cu numarul lor.
Situatia se datoreaza guvernantilor de la Madrid. Romanii din Spania nu sunt diferiti de cei din Italia. Insa spre deosebire de guvernantii de la Roma, guvernarea socialista a lui Zapatero a dus o politica deschisa pentru integrarea imigrantilor, inclusiv a celor romani. S-a vazut inclusiv la nivel administrativ – au fost acordate documente pentru cetatenii romani, asigurari medicale, sociale. Romanii s-au simtit mai bine integrati datorita masurilor luate de Guvernul spaniol. Criminalitatea a fost combatuta prin mijloace legale si nu in mass-media.
E relevanta reactia de acum un an a premierului Zapatero fata de situatia din Italia cand a reprosat Guvernului italian o politica cu accente rasiste impotriva romanilor. A facut mult mai mult decat Guvernul de la Bucuresti din 2008 si presedintele Romaniei.
Este pentru prima data cand Romania are parlamentari ai diasporei. Isi vor gasi ei utilitatea?
Deja s-au confruntat cu o serie de probleme- s-a spus ca sunt prea putini fata de numarul romanilor din afara, ca au de acoperit suprafete foarte mari, ca bugetul pentru deplasari este mic.
Parlamentarii pentru diaspora inseamna un pas inainte si un lucru foarte bun. Pe masura ce gradul de interes al romanilor din afara va creste se va asigura o reprezentare mai bogata. Pana acum doar cateva zeci de romani au votat in toate ciclurile electorale. Parlamentarii diasporei trebuie sa asigure legatura intre romanii de acolo si institutiile statului, trebuie sa fie extreme de prezenti in circumscriptii, chiar daca e mai dificil pentru cei care au circumscriptiile in SUA, Asia, Africa.
Ca sa revenim mai aproape de granite, care este mai este relatia Romaniei cu Ucraina in momentul de fata, dupa scandalul de spionaj dintre cele doua tari?
Intrebarea aceasta ar trebui pusa in primul rand guvernantilor si MAE. MAE a fost extrem de tacut in ceea ce priveste Ucraina si Ungaria. Desi deciziile luate de MAE pe fond au fost corecte, MAE a pierdut batalia de comunicare publica.
In relatia cu Ucraina trebuie sa vedem mizele reale, adevarate. In afara accidentelor de parcurs, miza orientarii acestui vecin catre UE si NATO e mai importanta decat sindronul postsovietic si postkaghebist care bantuie inca serviciile ucrainene.
Toata lumea vorbeste despre imbunatatirea relatiilor cu vecinii si totusi se pare ca Romania se afla intr-un impas. Avem relatii tensionate si cu Ucraina si cu Ungaria si cu Republica Moldova?
Cred ca lucrurile trebuie vazute asa cum sunt. Romania e membru UE si NATO si dincolo de frictiunile care mai pot aparea accidental cu partenerii europeni si cei care aspira la statutul de statutul de european si euroatlantic, Romania are un rol bine determinat.
Republica Moldova e un caz special in conditiile in care batalia intre sferele de influenta dintre est si vest e prezenta in aceasta parte a Marii Negre. Cata vreme votul popular nu va da o forma de putere la Chisinau care sa se angajeze serios pe directia vest va fi dificil sa ai un partener de discutie si vei “beneficia” de sicane si provocari din partea celor crescuti la scoala de partid sovietica sau la scoala de servicii de tip kaghebist.
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...
Am sustinut de mai multe ori ca actuala putere a impus in Romania un teatru al absurdului. Ca dincol ...
London School of Economics e una dintre cele mai prestigioase universități din lume.
În ultimele ...
Ati urmarit stirile? Studentii sunt in strada. Oare protestele lor vor fi puse sub semnul intrebarii ...
Despre „Playboy“, Ponta şi promovarea sexului frumos în PSD
Un pictorial al unei tinere social ...
