SISTEMUL POLITIC DIN UNIUNEA EUROPEANA » Sistemul politic din Romania

Componenta Parlamentului European

Inca de la incheierea tratatelor C.E.C.A si C.E.E a fost sustinut clar principiul conform caruia membrii Adunarii sa fie alesi prin “sufragiu universal direct, dupa o procedura uniforma in toate statele membre” si sa se reglementeze punerea sa in aplicare”. S-a avut in vedere ca Adunarea sa fie formata din delegati desemnati de Parlamentele nationale, dupa procedura stabilita de fiecare stat membru. Principiul a fost preluat de Tratatele C.E.E. si EURATOM.
“Statele membre nu au agreat ideea adoptarii unei proceduri electorale uniforme, astfel incat, articolul 138.3 al Tratatului C.E.E. prevede ca procedura electorala este condusa in fiecare stat membru prin dispozitii nationale. Fiecare stat era liber sa adopte un anumit tip de scrutin, conform traditiilor electorale nationale. Toate statele au procedat astfel, mai putin Franta, care a incalcat traditie celei de-a V-a Republici, alegand scrutinul proportional, adica impartirea restului la cea mai puternica jumatate, in liste blocate si pragul de 5% voturi. Franta a invocat istoria electorala pe care o are, folosind cadrul national, adica o circumscriptie electorala unica.”

Cu toate ca fiecarui stat membru ii este permisa organizarea sufragiului in functie de propriile reguli, trebuind sa respecte numai un set de conditii minime comune:
- nimeni nu poate vota decat o singura data (principiul votului unic);
- alegerile se desfasoara in cursul aceleiasi perioade in toate statele membre incepand cu joi dimineata, pana duminica, in cursul aceleiasi saptamani; prima perioada este determinata de catre Consiliu, care statueaza, cu unanimitate de voturi, dupa consultarea Parlamentului European;
- varsta minima pentru vot este 18 ani;
- deschiderea urnelor se poate face numai dupa inchiderea scrutinului in toate statele membre.

Fiecare stat stabileste regulile cu privire la electorat (singura conditie stabilita de o maniera uniforma este cea referitoare la varsta), la eligibilitatea si la modurile de desfasurare a scrutinului (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proportionala, cu liste nationale sau locale.

Mai tarziu, o data cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, s-a instituit un drept de a alege si a fi ales pentru toate persoanele care poseda cetatenia Uniuni Europene.
Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale.

Prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003, in perspectiva extinderii Uniunii, s-a stabilit un numar maxim de 732 de membri ai Parlamentului din care in prezent exista 626 de deputati, restul locurilor fiind rezervate in vederea extinderii. Incepând cu 2004, 338 milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 732 de reprezentanti in Parlamentul European. Repartitia parlamentarilor este urmatoarea:

 
Tara    Nr. de parlamentari
Germania    99
Franta    87
Italia    87
Marea Britanie    87
Spania    64
Olanda    31
Belgia    25
Grecia    25
Portugalia    25
Suedia    22
Austria    21
Danemarca    16
Finlanda    16
Irlanda    15
Luxemburg    6

Tratatul Uniunii Europene a prevazut o crestere a puterii Parlamentului European prin introducerea procedurii de luare in comun a deciziilor, care inseamna ca o mare parte a legislatiei (ca de exemplu cea referitoare la piata interna, problemele si protectia consumatorilor, reteaua de comunicatii trans-europeana, educatia si sanatatea) este acceptata atât de catre parlament cât si de catre Consiliu.
In cea mai mare parte a cazurilor (incluzând agricultura, pescuitul, piata interna, protectia mediului si transportul), Consiliul ia decizii cu majoritate de voturi, statele membre dispunând de urmatorul numar de voturi:

 
Germania, Franta, Italia si Marea Britanie    10 voturi
Spania    8 voturi
Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia    5 voturi
Austria si Suedia    4 voturi
Irlanda, Danemarca si Finlanda    3 voturi
Luxemburg    2 voturi
TOTAL    87 voturi

Atunci când se discuta o propunere a Comisiei Europene este necesara o majoritate de cel putin 62 de voturi pentru. In celelalte cazuri, majoritatea necesara este tot de 62 de voturi, dar acestea trebuie sa apartina cel putin a 10 state. In practica, Consiliul incearca sa atinga un consens cât mai larg in majoritatea problemelor inainte de a lua decizii, astfel incât, spre exemplu, numai la aproximativ 14% din legislatia adoptata de Consiliu in anul 1994 s-au consemnat voturi negative sau membri ai Consiliului care nu si-au exercitat dreptul de vot.

“Statutul membrilor Parlamentului European este reglementat atat de dispozitiile comunitare, cat si de cele nationale. Dispozitiile aplicabile la alegerile europene, care sunt inscrise in “Act”, sunt foarte sumare. Ele trimit, in special, fie la tratatele originale, fie la masurile de aplicare sau, cel ami des, la legislatiile nationale, legislatii care dispun ca se fac aplicabile si parlamentarilor europeni. Parlamentul poate stabili si unele reguli de conduita pentru membrii sai.

Deputatii europeni sunt alesi pentru o perioada de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ. Verificarea puterii lor este o prerogativa care incumba Parlamentului European. Cumulul mandatului european cu un mandat national este autorizat pe plan european, dar el este interzis pe plan national.”

Numarul locurilor este, de obicei, proportional cu populatia fiecarui stat membru. Fiecare stat membru si-a stabilit un numar de locuri, maximul fiind de 99, iar minimul de 5. Proportia femeilor in Parlamentul European a crescut, astfel ca in prezent o treime din membrii este femei. Membrii Parlamentului European sunt grupati dupa afinitati politice, nu dupa nationalitate. Ei isi exercita mandatul in mod independent. Primesc un salariu egal cu al mambrilor parlamentului din tara pe care o reprezinta. S-a luat in discutie un statut care sa egalizeez salariile si care sa duca la transparenta in ceea ce priveste remunerarea europarlamentarilor.

 Organizarea Parlamentului European

Organizarea si functionarea Parlamentului European sunt reglementate in Tratatele institutive si in Regulamentul adoptat cu majoritate de voturi de catre insusi Parlamentul European. Regulamentul a facut obiectul unei reforme globale in octombrie 1993.
Din punctul de vedere al organizarii, Parlamentul European cuprinde:
a) un Birou;
b) Conferinta presedintilor;
c) Comisii;
d) Grupuri politice parlamentare.

a) Presedintele, cei 14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt alesi pentru un mandat de 2 ani si jumatate, adica pentru jumatate din durata mandatului unui Parlament. Alegerea se face prin vot secret. Impreuna, ei formeaza Biroul, in cadrul caruia chestorii au un drept de vot consultativ, in chestiunile administrative si financiare legate de membri si de statutul acestora. Presedintele reprezinta Parlamentul in situatii oficiale si in relatii internationale, prezideaza sedintele plenare si intalnirile Biroului si ale Conferintei Presedintilor. Biroul este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de de personal.

b) Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare.

c) Pentru a pregati activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucreaza in 20 comisii permanente. Acestea sunt cele care pregatesc lucrarile Parlamentului, redacteaza rapoarte si tin legatura cu Comisia si Consiliul, in intervalul dintre sesiuni. Pe lânga aceste comisii permanente, Parlamentul mai poate infiinta si subcomisii, comisii temporare (pentru 12 luni, cu posibilitatea prelungirii existentei lor printr-o decizie a Parlamentului) care se ocupa de probleme specifice, precum si comisii de ancheta.
Parlamentul european poate infiinta si comisii parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate sau din statele cu care deja sunt angajate negocieri de aderare.
Comisiile parlamentare unite intretin relatiile cu parlamentele Statelor cu care Uniunea Europeana are acorduri de asociere. De asemenea, delegatiile interparlamentare fac acelasi lucru pentru parlamentele multor altor tari si pentru organizatiile internationale.

d) Membrii Parlamentului pot sa se organizeze in grupuri politice, dar exista si deputati neinscrisi. Ei se organizeaza dupa afilierea politica si nu dupa nationalitate. In prezent, exista sapte grupari politice in Parlamentul European:
- Grupul Partidului Popular European (democrat-crestini) si Democratilor Europeni - PPE-DE;
- Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PSE;
- Grupul Aliantei Democratilor si Liberalilor pentru Europa – ALDE;
- Grupul Verzilor/ Alianta Libera Europeana – V/ALE;
- Grupul Confederalal Stangii Unitare Europene/ Stanga Verde Nordica – GUE/ NGL;
- Grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor – UEN;
- Grupul Independentei si Democratiei – IND/DEM;
- Grupul Celor Neinscrisi.

Grupurile politice parlamentare (G.P.P) sunt formatiuni organizatoriceale Parlamentarilor, constituindu-se in temeiul criteriilor politice care ii unesc pe parlamentari. Orice grup politic se infiinteaza prin intermediul unei declaratii care se face in fata presedintelui Parlamentului, declaratie care contine denumirea grupului, semnatura membrilor si componenta biroului. Aceasta declaratie se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Exista si conditii referitoare la numarul membrilor privind infiintarea grupurilor politice.

Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat general, condus de un Secretar General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe lânga care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor.

Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului sa lucreze in domeniul lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda constrângerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste in Uniunea Europeana.