SISTEMUL POLITIC DIN UNIUNEA EUROPEANA » Sistemul politic din Romania

Consiliul European şi Preşedintele Consiliului European

Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt membru al Comisiei Europene şi miniştrii de externe. Miniştrii de externe şi membrul Comisiei Europene nu au însă decât un rol consultativ. Consiliul European este o instituţie interguvernamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe (fuzionate) ale Comunităţilor Europene (CE şi EURATOM).
Activitatea este reglementată în art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileşte liniile şi obiectivele politice fundamentale, având deci competenţe directoare. În cazuri excepţionale soluţionează problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial (vezi Consiliul Uniunii Europene). În cea mai mare parte însă Consiliul se ocupă cu probleme privitoare la cadrul şi perspectivele generale de evoluţie ale Uniunii Europene. O altă importantă sferă de activitate o constituie politica externă şi de securitate comună, coordonată de şefii de stat şi de guvern la întâlnirile la nivel înalt.
Consiliul European nu are dreptul să ia decizii cu efect juridic, are totuşi un drept directiv. Rezultatele consultărilor sunt consemnate în “Concluziile preşedinţiei”, care apoi sunt puse în practică de celelalte instituţii europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotărâri, trebuie să găsească pentru formularea concluziilor trase o soluţie de compromis.
Consiliul European se întruneşte de cel puţin 2 ori pe an (summit UE). Şedinţele se ţin de obicei la jumătatea şi la sfârşitul duratei fiecărei preşedinţii. În afară de acestea mai are loc în întâlnire specială la nivel înalt, în care sunt discutate temele cele mai importante. Preşedinţia Consiliului European se schimbă o dată la şase luni, din rândul şefilor de stat şi de guvern ai UE, conform unui complicat procedeu de rotaţie în care se ţine cont atât de ordinea alfabetică cât şi de populaţia şi mărimea ţărilor membre. Ţara care deţine preşedinţia în Consiliul de Miniştri o preia automat şi pe cea din Consiliul European, devenind astfel gazda acestuia. Preşedinţia Consiliului European oferă statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls naţional propriu şi de a-l pune în practică prin mijloacele diplomatice existente.
Şedinţele consiliului nu sunt publice. Totuşi, acesta raportează în scris Parlamentului European rezultatele şedinţelor avute. Acest lucru confirmă caracterul interguvernamental al Consiliului Europeana.

Comisia Europeana ( Comisia UE)
Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene. Aceasta are rolul de a înainta proiecte legislative (drept iniţiativ) şi de a controla respectarea legilor. Membrii Comisiei UE (comisari) răspund de câte un anumit resort, sunt nominalizaţi de ţările membre şi apoi confirmaţi în funcţie de Parlamentul European. La ora actuală, din fiecare ţară membră provine câte un comisar.
Numărul comisarilor va fi pe viitor redus la două treimi din numărul statelor membre ale UE. Atribuirea posturilor de comisar ţărilor membre se va face atunci prin rotaţie. Preşedintele Comisiei va fi propus de Consiliul European, iar membrii Comisiei Europene vor fi aleşi de Parlamentul European pe o perioadă de cinci ani. Membrii Comisiei pot fi şi revocaţi din funcţie printr-un vot de neîncredere acordat de parlament.
Comisia UE corespunde astfel guvernului Comunităţii Europene. O instituţie asemănătoare cu Comisia UE în sistemul românesc este Guvernului României.

Atributii
Comisia este motorul sistemului instituţional al Comunităţii:

• având dreptul de iniţiativă întocmeşte proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului şi Consiliului. În comparaţie cu organele de tip “agenda setter” întâlnite în alte sistem politice, cum ar fi în cazul guvernului federal german, comisia poate oricând să retragă orice iniţiativă legislativă care încă nu a fost adoptată definitiv de Consiliu.

• în calitate de organ executiv Comisia asigură aplicarea legislaţiei europene (directive, regulamente, decizii), execuţia bugetară şi realizarea programelor adoptate de Consiliu şi Parlament.

• împreună cu Curtea Europeană de Justiţie verifică respectarea legislaţiei comunitare.

• în calitate de reprezentant legal al Comunităţii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comerţului şi colaborării internaţionale

Viitorul Comisiei
Tratatul privind noua constituţie a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 şi 6 reducerea pe termen lung a numărului membrilor comisiei la 2/3 din numărul statelor membre. Numai prima comisie, numită la intrarea în vigoare a constituţiei va mai fi alcătuită din câte un cetăţean al fiecărui stat membru. După acest prim mandat comisia – inclusiv preşedintele şi ministrul de externe al UE – va fi compusă dintr-un număr de membri egal cu două treimi din numărul statelor membre, cu excepţia cazului în care Consiliul European nu va hotărî cu unanimitate de voturi modificarea acestui număr. Reducerea numărului de membri ai comisiei are ca scop creşterea eficienţei activităţii acesteia, resp. a capacităţii de acţiune a comisiei într-o UE lărgită. Principiul rotaţiei posturilor, conform căruia membrii comisiei micşorate vor fi aleşi din rândul statelor membre, este prevăzut şi în proiectul de constituţie. Conform Tratatului Constituţional preşedintele comisiei va fi ales de parlament, la propunerea Consiliului de Miniştri, lucru care va contribui la creşterea legitimităţii democratice a comisiei şi va întări în general poziţia preşedintelui faţă de Consiliul European şi Consiliul de Miniştri.

Componenta Comisiei

Portofoliu     Commisar     Stat membru    Afiliere politică

Preşedinte al Comisiei    José Manuel Durão Barroso    Portugalia    PSD
Prim Vice-Preşedinte; Relaţii Instituţionale şi Strategie de Comunicare     Margot Wallström    Suedia    SAP
Afaceri Economice şi Monetare     Joaquín Almunia    Spania    PSOE
Vice-Preşedinte; Întreprinderi şi     Günter Verheugen    Germania    SPD

Industrie
Vice-Preşedinte; Justiţie, Libertate şi Securitate     Franco Frattini    Italia    Forza Italia
Vice-Preşedinte; Transporturi     Jacques Barrot    Franţa    UMP
Vice-Preşedinte; Afaceri Administrative, Bilanţ şi Anti-Fraudă     Siim Kallas    Estonia    ER
Piaţa Internă şi Servicii     Charlie McCreevy    Irlanda    Fianna Fáil
Agricultură şi Dezvoltare Rurală     Mariann Fischer Boel    Danemarca    Venstre
Politica în Domeniul Concurenţei     Neelie Kroes    Ţările de Jos    VVD
Comerţ     Peter Mandelson    Regatul Unit    Labour
Pescuit şi Afaceri Maritime     Joe Borg    Malta    Partit Nazzjonalista
Mediu     Stavros Dimas    Grecia    Nea Dhimokratia
Sănătate şi Protecţia Consumatorului     Markos Kyprianou    Cipru    Dimokratikon Komma
Dezvoltare şi Ajutor Umanitar     Louis Michel    Belgia    Mouvement Réformateur
Extindere     Olli Rehn    Finlanda    Suomen Keskusta
Angajări, Afaceri Sociale şi Oportunităţi Egale     Vladimír Špidla    Republica Cehă    Česká strana sociálně demokratická
Impozite şi Uniunea Vamală     László Kovács    Ungaria    Magyar Szocialista Párt
Programare financiară şi Buget     Dalia Grybauskaitė    Lituania    independent
Relaţii Externe şi Politica de Învecinare Europeană     Benita Ferrero-Waldner    Austria    Österreichische Volkspartei
Educaţie, Antrenare şi Cultură     Ján Figeľ    Slovacia    Kresťanskodemokratické hnutie
Politică regională     Danuta Hübner    Polonia    independent
Energie     Andris Piebalgs    Letonia    Latvijas Ceļš
Ştiinţă şi Cercetare     Janez Potočnik    Slovenia    Sveriges socialdemokratiska arbetareparti
Societate informaţională şi Medii     Viviane Reding    Luxemburg    Parti populaire chrétien social
Protecţia consumatorului     Meglena Kuneva    Bulgaria    Mişcarea Naţională Simeon al II-lea



Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri)


Consiliul Uniunii Europene este unul din organele cu putere de decizie ale UE. Este deci o parte componentă a puterii legislative, a cărei structură se aseamănă cu cea a unui sistem bicameral. Consiliul UE reprezintă statele membre în procesul legislativ, fiind alcătuit în funcţie de sfera politică respectivă din miniştrii de resort din guvernele naţionale. Consiliul de miniştri adoptă legile împreună cu Parlamentul European. La ora actuală, în funcţie de domeniul politic respectiv, adoptarea unei legi se face ori în unanimitate, ori cu o majoritate calificată în Consiliul de miniştri. Nu toate ţările au câte un drept de vot. Ponderea acestora este stabilită în Tratatul de la Nisa. În principiu, ţările mai mari au mai multe voturi decât cele mici; cu toate acestea numărul de voturi nu este direct proporţional cu numărul de locuitori. Dimpotrivă, statele mai mici sunt reprezentate supraproporţional în raport cu cele mai mari.
Pe viitor urmează ca adoptarea hotărârilor în Consiliul de miniştri să se facă cu aşa-numita majoritate dublă de voturi. Numărul domeniilor politice în care va fi necesar votul în unanimitate va fi redus considerabil. Prin majoritate dublă se înţelege că cel puţin 55% din statele membre trebuie să fie de acord, cu condiţia ca acestea să reprezinte minim 65% din populaţia UE.
Consiliul de miniştri este deci “Camera superioară” dintr-un sistem legislativ bicameral. El corespunde deci “Senatului” din sistemul românesc.

Parlamentul European

Parlamentul European reprezintă cel de-al doilea organ legislativ al UE. Parlamentul este ales o dată la 5 ani direct de cetăţenii statelor membre şi reprezintă populaţia în puterea legislativă. Parlamentul European are la ora actuală 732 de deputaţi. Numărul deputaţilor din fiecare ţară depinde în principiu de populaţia acesteia. Ţările mici sunt reprezentate însă supraproporţional, pentru permite astfel o reprezentare adecvată a partidelor politice naţionale.
La următoarele alegeri europene, cele din anul 2009, numărul deputaţilor va creşte la maxim 750 odată cu aderarea României şi Bulgariei la UE. Competenţa legislativă a Parlamentului European va creşte pe viitor considerabil în raport cu cea a Consiliului de miniştri.
În sistemul legislativ bicameral al UE Parlamentul European corespunde deci “Camerei inferioare”. Similarul său din sistemul românesc este „Camera deputaţilor“.