SISTEMUL POLITIC DIN ROMANIA » Sistemul politic din UE

Iniţiative legislative

Au dreptul să iniţieze proiecte de documente de politici publice şi proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor şi domeniului lor de activitate, următoarele autorităţi publice:

ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea Guvernului, precum şi autorităţile administrative autonome;

organele de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află;

prefecţii, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, potrivit legii, prin Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

 
Note de fundamentare

Notele de fundamentare sunt instrumente legislative de prezentare şi motivare a actelor normative – hotărâri de guvern şi ordonanţe (simple şi de urgenţă).

Potrivit Constituţiei, primul-ministru este desemnat de Preşedintele României în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

 

Cancelaria primului-ministru

Cancelaria primului-ministru face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi este o structură cu personalitate juridică coordonată direct de primul-ministru.

Institutia este condusă de şeful Cancelariei primului-ministru, care are rang de ministru şi calitatea de ordonator principal de credite, fiind numit prin decizie a primului-ministru.

Cancelaria primului-ministru exercita functiile de strategie - prin care se asigura coordonarea procesului de elaborare a cadrului general pentru definirea prioritatilor Guvernului si de reglementare, prin care se asigura realizarea cadrului normativ si institutional in care se realizeaza politicile in domeniu. Alte functii ale Cancelariei Primului-ministru sunt de reprezentare, pe plan intern si extern in domeniul sau de activitate, de autoritate de stat, prin care se asigura aplicarea unitara si respectarea reglementarilor legale privind organizarea si functionarea institutiilor publice si de administrare, prin care se asigura administrarea patrimoniului sau.

In domeniul politicilor publice, Cancelaria Primului-Ministru asigura coordonarea procesului de corelare a politicilor publice cu prioritatile Guvernului. Alte atributii ale Cancelariei Primului-ministru vizeaza implicarea in coordonarea si monitorizarea regulata a implementarii Programului de guvernare, precum si prevenirea unor posibile situatii critice in politicile de guvernare. Cancelaria Primului-ministru asigura sistemului de control al implementarii sarcinilor date de primul-ministru si creeaza o interfata de comunicare eficienta cu societatea civila, cu sectorul privat, cu institutiile internationale si mass-media.



Instituţii coordonate

In conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 25/2007 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului completata de O.U.G. 42/2007, primul-ministru coordonează prin Cancelaria primului-ministru activitatea autorităţilor (click aici)


SENAT

Senatul României a apărut pe scena politică din ţara noastră în anul 1864 când, prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie, românii s-au pronunţat asupra unei Constituţii sui generis – numită atunci Statut -, care pe planul vieţii politice denumea „Camera cea de obşte” şi „Corpul ponderator”/Senatul. Pe acest temei, Domnitorul  Alexandru Ioan Cuza a promulgat la 3/15 iulie 1864 „Statutul desvoltător al Convenţiei de la Paris”, instituind sistemul parlamentar bicameral în România.

În evoluţia parlamentarismului românesc, Senatul a avut un rol foarte important, impunându-se activ în momentele cruciale ale istoriei noastre naţionale, ale făuririi statului român modern şi în evoluţia sistemului constituţional şi legislativ românesc.

          După o întrerupere, între anii 1946-1989, impusă de sistemul politic totalitar, Senatul şi-a reluat activitatea, în temeiul prevederilor Decretului-lege nr. 92/1990 şi apoi ale Constituţiei din 1991, revizuită în 2003, modernizându-se continuu, devenind astfel instituţie fundamentală a statului român actual.

 

Organizarea si functionarea

Senatul împreună cu Camera Deputaţilor alcătuiesc Parlamentul bicameral al României. Ambele Camere sunt alese pentru un mandat de 4 ani, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

          Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin Regulament propriu.

          Senatul României, ales în 28 noiembrie 2004, pentru legislatura 2004-2008, este alcătuit din 137 senatori proveniţi din 42 de circumscripţii electorale, constituiţi în 5 grupuri parlamentare, şi 15 comisii permanente de specialitate.

Senatul este condus de un organism colectiv – Biroul permanent, compus din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori.

Activitatea Senatului se desfăşoară „în plen” şi „pe comisii”, îndeplinindu-se ca funcţii principale: adoptarea legilor, desemnarea şi revocarea unor autorităţi publice, exercitarea controlului parlamentar.


 ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CAMEREI DEPUTAŢILOR
 

Camera Deputaţilor este organizată în conformitate cu propriul Regulament. Structurile interne ale Camerei sunt constituite din: Biroul permanent, grupurile parlamentare şi comisiile parlamentare

Biroul permanent este compus din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, care este, totodată, şi preşedintele Biroului permanent, se alege prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreaga durată a mandatului Camerei, iar ceilalţi membri ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare.

Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale. Un grup parlamentar trebuie sa aibă cel puţin zece deputaţi. Grupurile parlamentare reflectă configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. În Camera Deputaţilor s-au organizat si grupuri parlamentare.

Constituirea Camerei Deputaţilor

 
Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei.

Până la alegerea Biroului Permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de 4 secretari desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi.

Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţă o comisie compusă din 30 de deputaţi, care să reflecte configuraţia politică a Camerei, aşa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi care revine fiecărui grup parlamentar pentru a fi desemnaţi în Comisia de validare se fac de către liderii acestor grupuri şi se transmit secretarilor.

Preşedintele de vârstă prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

Raportul Comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor de către preşedintele acesteia. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.