Ziua Nationala a Romaniei, sarbatorita imediat dupa alegeri, a amanat, cel putin cu o zi, inceperea negocierii majoritatii parlamentare, insa nu a putut stopa speculatiile pe marginea posibilelor aliante.
Astfel, in conditiile in care PDL si Alianta PSD+PC au fost, practic, la egalitate, in jurul valorii de 33%, iar PNL a obtinut un scor de aproximativ 20%, putem spune ca vom avea, in zilele urmatoare, o “situatie de arbitraj”. In rolul principal: liberalii lui Calin Popescu Tariceanu.
Au fost interesante imaginile difuzate de televiziuni in momentul anuntarii rezultatelor exit poll-urilor. Am avut, pe de o parte, social-democratii, care vrand-nevrand, au aruncat cu confetti si au desfacut, entuziasti, sampania, intr-o betie a succesului pe care a imbratisat-o, mai ales presedintele Mircea Geoana. O stare de euforie pe care a incercat sa o tempereze Ion Iliescu, constient de faptul ca PSD se poate transforma, peste noapte, din marele invingator in marele perdant al alegerilor.
In tabara democrat-liberalilor, Emil Boc, cu discursul sau robotizat, a preferat sa lanseze o vaga referire la ceea ce isi doreste, in conditiile scorului de fata, PDL, fara a recunoaste, insa, esecul partidului sau, care a ramas la nivelul scrutinului din 2004, daca nu chiar a mai pierdut cateva procente. Asa ca, pentru a masca o situatie destul de rusinoasa pentru formatiunea prezidentiala, primarul Clujului a reclamat victoria dreptei din Romania, facand referire directa la procentele insumate ale PNL-ului si PDL-ului, identice cu cele obtinute de Alianta D.A. acum patru ani. La doar cateva minute dupa anuntarea estimarilor, era limpede ca democrat-liberalii au inceput, deja, sa se roage de liberali sa ii primeasca la guvernare.
La sediul PNL, atmosfera a fost cu adevarat destinsa, in contrast cu cea euforico-disimulata a pesedistilor sau cea aparsator-stanjenita a pedelistilor. Era si normal, dupa ce oamenii lui Tariceanu au obtinut cel mai bun scor electoral de dupa Revolutie. Mai mult, procentul i-a transformat in castigatorii de fapt ai alegerilor, pozitionandu-i in postura de a cere orice in schimbul unei colaborari. In aceste conditii, nu e de mirare ca Bogdan Olteanu si Crin Antonescu erau pusi pe glume la adresa “micutului Napoleon”, in momentul in care pe ecranele plasmelor a aparut Emil Boc.
Singurele partide care au facut o referire clara la intentiile lor inca din seara alegerilor au fost UDMR si PDL. Maghiarii si-au anuntat dorinta de a-si negocia cele sapte procente cu cine da mai mult. Mai mult, liderii Uniunii au anuntat, luni, ca au batut, deja, cu unul dintre partide, palma pentru intrarea/ ramanerea la guvernare. Democrat-liberalii au ezitat sa pronunte formula magica care ar desemna o alianta intre PDL si PNL, preferand sa se ascunda in spatele celei prin care Boc a proclamat succesul dreptei din Romania.
Social-democratii au continuat sa repete la nesfarsit, de-a lungul zilei de 1 decembrie, faptul ca au castigat alegerile. Lucru relativ, in conditiile in care, victoria suprema electorala - accederea la guvernare -, poate fi obtinuta doar cu 50% plus unu din totalul voturilor exprimate.
Cei care au tacut si au asteptat finalul Zilei Nationale, asa cum au si anuntat, inca din saptamana premergatoare alegerilor, au fost liberalii.
Luni seara, insa, PNL a rupt tacerea, Crin Antonescu facand cateva afirmatii care contin exact esenta viitoarelor negocieri: „Sa presupunem ca domnul Traian Basescu face o oferta atat de ispititoare, pentru ca ea trebuie sa fie deosebit de ispititoare PNL-ului pentru un guvern PDL- PNL. Ce poate fi mai ispititor decat propunerea ca acest guvern sa se reuneasca in mod traditional sub conducerea domnului Calin Popescu Tariceanu II? Sa presupunem ca ÅŸi de data asta presupunem mult mai serios ca intr-o discutie cu PSD, elementul de legatura pe care PNL-ul foarte probabil va porni, care tine de elementul anticriza, sa fie garantate cu respectarea proportionalitatii de un premier liberal care nu poate fi altul decat Calin Popescu Tariceanu".
Ceea ce rezulta din cuvintele lui Antonescu este ca liberalii isi vor negocia la sange procentele, aflandu-se, in acest moment, nu doar in pozitia de a putea sa-si continue aventura la guvernare, ci chiar sa si conduca, din nou, guvernul.
Ramane de vazut daca presedintele Traian Basescu si democrat-liberalii vor fi dispusi sa cedeze si sa faca anumite concesiuni de dragul accederii la guvernare. Cert este ca o alianta intre PDL si PNL, agreata de presa internationala, investitorii straini si adeptii luptei anti-coruptie, ar fi mult mai fireasca decat o alaturare intre doua partide reprezentante ale stangii, respectiv dreptei.
Situatia in care se afla, in acest moment, scena politica romaneasca nu este doar una de deja-vu, ci si una tragi-comica. Ceea ce noua ni se pare hilar, Calin Popescu Tariceanu alaturi de Traian Basescu, pentru seful Statului ar putea fi un cosmar fara sfarsit. Pentru ca, nu-i asa, de ceea ce ti-e frica nu scapi.
Lavinia Bogdan)
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...
Am sustinut de mai multe ori ca actuala putere a impus in Romania un teatru al absurdului. Ca dincol ...
London School of Economics e una dintre cele mai prestigioase universități din lume.
În ultimele ...
Ati urmarit stirile? Studentii sunt in strada. Oare protestele lor vor fi puse sub semnul intrebarii ...
Despre „Playboy“, Ponta şi promovarea sexului frumos în PSD
Un pictorial al unei tinere social ...
