Aparent muribunda, coalitia PD-L-PSD pare sa mai fi luat o gura de oxigen dupa sedinta de la varf de la inceputul saptamanii. In context, nu poate fi trecuta cu vederea ca ultima “zbarlire” a democrat-liberalilor din week-end-ul electoral, care a dus rapid la o imblanzire a tonurilor social-democratilor. Fapt care indica, totusi, ca mai sunt zile de numarat in contul Aliantei. Si asta pentru ca, pesedistilor, in ciuda declaratiilor razboinice, nu le este chiar indiferent de care parte a puterii se situeaza. Cel putin deocamdata!
Un motiv important al resuscitarii Coalitiei ar fi si mult trambitata, si de o parte si de alta, a “marii descentralizarii” care va duce banii de la centru in teritoriu, evident, inspre cei care se afla la parghiile decizionale ale institutiilor. Si “strategia energetica” este un alt punct sensibil pe lista prioritatilor partidelor guvernamentale, iar disputa apriga pe tema indica, de asemenea, amploarea intereselor si nicidecum o decizie in vederea retragerii de la guvernare...
Pe de alta parte, proaspata virulenta a pedelistilor, dincolo de logica electorala specifica, mai releva si un alt aspect, deloc de neglijat. In tonul democrat liberalilor se simte acut o alta nuanta, care ar putea insemna si o “cotitura” de interese. Si daca la constituirea Aliantei, pedelisti aveau nevoie ca de aer de pesedisti pentru legitimizare guvernamentala, atat in fata populatiei cat si in fata forurilor internationale, la sase luni dupa instalarea comoda in fotolii guvernamentale si cu banii FMI in buzunar, coalitiile pot fi (nu-i asa?) privite si dintr-o alta perspectiva. Ceva mai electorala!
Evident ca unui cabinet PD-L, minoritar chiar si cu un UDMR alaturi, nu i-ar fi deloc usor sa infrunte un parlament majoritar ostil, nici la acest moment si nici mai in tomna. Insa, asumarea exclusiva a “rezolvarii crizei”, prin atenuarea efectelor ei, pare a fi un argument ce atarna destul de serios in balanta electorala a PD-L, dar mai ales in cea a lui Traian Basescu – adevaratul punct nevralgic al Coalitiei PD-L-PSD.
De altfel, momentul iesirii la rampa a pedelistilor cu declaratii menite de” a-i cuminti” pe partenerii guvernamentali, nu pare a fi deloc o coincidenta vizavi de momentul in care, voalat actualul presedinte si-a anuntat candidatura pentru un nou mandat la Cotroceni. Dupa cum nici pozitionarea greilor partidului (Blaga, Berceanu) in postura de varf de lance de atac nu este intamplatoare.
Astfel ca, PD-L reuseste, cel putin pentru moment, sa transmita mesajul solidaritatii partidului in jurul Liderului Suprem (in ciuda zvonurilor persistente de disensiuni) dar si pe cel de partid guvernamental pivot, in timp ce PSD, prin pasul brusc inapoi, da impresia invartiri fara rost in cercul dilemei sale: Guvernare(interese baroni locali) - Opozitie (interese electorale).
O astfel de strategie bazata pe conceptul “musca si fugi” este destul de paguboasa pentru social-democrati, in sensul inevitabilei perceptii populare de refuz (barbatesc!) de asumare a unei pozitii clare. In fapt... doar o continuare a jocului dublu din mandatul legislativ anterior. Rezultatul? Paradoxal poate, dar destul de probabil, va fi vorba de o prestatie guvernamentala pesedita asumata (doar la nivelul reusitelor) de pedelisti dar, contabilizata la nivelul votului prezidential de...liberali, fie ca ei se vor numi Antonescu sau Duda.
Pe de alta parte insa (si din pacate) la nivelul relansarii economiei romanesti, jocul ambiguu al celor doua partide guvernamentale, prinse in propriile interese electorale se simte poate cel mai tare. Contestarea propriilor decizii comune, balbaieli pe ordonante sanctionate de CC, implicarea directa a sefului statului in actul executiv, semnalele ingrijoratoare de la Bruxelles, senzatia unei (cel putin) proaste comunicari in Coalitie duc inevitabil la impresia de haos general. Gurile rele prevestesc chiar un colaps economic, undeva la toamna. Cu repercursiuni, nebanuite inca acum, la nivel social. Probabil ca acesta este si motivul pentru reticienta lui Basescu de a-si anunta raspicat candidatura. Punct nevralgic pe care PSD nu are insa timp sa-l sesizeze, prea ocupat cu scuzele si explicatiile vizavi fata de patenerii de guvernare...
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...
Am sustinut de mai multe ori ca actuala putere a impus in Romania un teatru al absurdului. Ca dincol ...
London School of Economics e una dintre cele mai prestigioase universități din lume.
În ultimele ...
Ati urmarit stirile? Studentii sunt in strada. Oare protestele lor vor fi puse sub semnul intrebarii ...
Despre „Playboy“, Ponta şi promovarea sexului frumos în PSD
Un pictorial al unei tinere social ...
