Că anul acesta va fi marcat de vorbe goale electorale, de o luptă dură şi extrem de murdară, o ştiu şi copiii care merg la Virgil Ianţu în emisiune. Ce nu ştiu ei şi... nici partidele este ce va urma după momentul zero din noiembrie 2009. Socotelile şi negocierile au demarat deja, dar variantele sunt multiple .Un singur lucru este cert. Pentru perdanţi vor urma “deconturi” şi, inevitabil, nopţi agitate cu multe cuţite lungi.
Pornind de pe locul trei în preferinţe Crin Antonescu nu poate fi considerat însă şi out-sider, având, cel puţin la acest moment, şanse mai mari de-al învinge pe Traian Băsescu în turul doi decât Mircea Geoană. Profilul şefului liberalilor place şi iliescienilor şi aici ar trebui luată în calcul şi mâna întinsă de idolul acestora către Antonescu.
Dacă va ajunge să-i ia fotoliul lui Băsescu, este destul de uşor de prevăzut ce va urma. Actuala Coaliţie la guvernare, dacă va mai fiinţa la acea dată, se va spulbera într-o clipită şi liberalii îşi vor relua locul în scaunele ministeriale, tot într-o combinţie cu PSD. Succesorul la şefia partidului va fi cel mai probabil, Ludovic Orban. De altfel, spun unii din partid, fostul ministru al Transporturilor ar visa şi la postura de premier, şi nu numai el, ci şi Norica Nicolai.
Pe de altă parte, e greu de crezut că pesediştii vor sta cu mâinile în sân şi nu-şi vor cere plata pentru sprijin, dat fiind procentul mic al liberalilor în Parlament. Un deal posibil (chiar şi în campanie, dacă Antonescu intră în turul doi) ar fi tandemul acestuia cu Geoană în postura de premier.
În caz de nereuşită însă, situaţia s-ar putea schimba radical pentru Antonescu, căci grupul tăriceniştilor veghează după colţul la care a fost marginalizat. Vehiculată printre liberali este şi alternativa Radu Duda, ce ar putea “ateriza” în curtea liberalilor direct în fotoliul preşedintelui de partid.
Prevăzător, şeful pesediştilor Mircea Geoană a ieşit deja la rampă pentru a-şi explica perspectivele carieristice. Dacă câştigă, pleacă triumfător în dealul Cotroceniului, dacă pierde, depune mandatul. Nimic mai simplu şi fair-play. Dar...Geoană specifică că işi va depune mandatul, însă admite şi posibilitatea ca partidul “să-l vrea” încontinuare. Deci, nu pleacă chiar aşa, de tot, ci... recandidează. Sună cunoscut? Şi după cum îl ştim, mare maestru în “ocolirea” Congreselor (un ultim exemplu ar fi lansarea candidaturii sale), nu ar fi chiar o surpriză să-i reuşească şi de această dată.
Un pretendent la scaunul lui Geoană, fie că reuşeşte sau nu la prezidenţiale, este şi Năstase, dar reînscăunarea lui depinde de cum şi cât va reuşi să îl convingă pe Iliescu. Iar preşedintele de onoare PSD s-ar putea să ai aibă alte planuri şi preferinţe, cum ar fi de pildă (spun surse) readucerea lui Sorin Oprescu în partid, şi nu oricum, ci chiar în frunte. Celelalte variante vehiculate sunt mai puţin probabile, dar nu excluse: Miron Mitrea, Cristian Diaconescu...
În ceea ce priveşte guvernarea, nici aici lucrurile nu sunt simple. Dacă Geoană ajunge preşedinte, Boc va pleca acasă, iar bătălia din PSD va fi centrată pe postul de prim-ministru. La ora actuală există deja câteva scenarii pe temă şi agreată este ideea unui premier docil, pe tipologia lui Văcăroiu. Contează însă enorm faţă de ce tabără se va manifesta docilitatea...
Nici locatarii din Modrogan nu se pregătesc de vacanţă. Jocul de-a alba- neagra a lui Traian Băsescu dă palpitaţii pedeliştilor, căci problema mare a PD-L constă în semnul egal postat între partid şi Băsescu. Iar o ieşire a liderului-guru din viaţa politică ar cam trimite partidul nu numai în Opoziţie dar şi în acea zonă obscură, din care PNŢCD se tot zbate să iasă şi nu reuşeşte. Norocul pedeliştilor este că Băsescu doar se alintă (şi nu ar fi prima oară când o face!), pentru ca, în caz de eşec, să fie rechemat “în lacrimi” la cârma partidului. Şi nu în locul lui Boc, ci peste capul lui (probabil preşedinte de onoare sau o formulă asemănătoare). Ar putea fi invocat, de pildă, schepsisul cu “ era vorba în context de o funcţie executivă” pe care l-a folosit şi Iliescu. Ar mai conta încă o răzgândire?
Boc îşi are scaunul la adăpost şi-n cazul în care Băsescu câştigă Cotroceniul (principalul său contracandidat, Stolojan, e compromis), însă pentru ceilalţi doi şefi de partide (Geoană şi Antonescu) renegocierea alianţei de guvernare ar putea deveni o importantă monedă de schimb pentru păstrarea propriului fotoliu. Şi aici scenariile se deschid...
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...