Guvernarea Coaliţiei PDL-PSD s-a dovedit, ỉntr-un final, doar un eşec usturător, deşi procentul de peste 70 % pe care-l adună ỉn Parlament cele două partide ar fi trebuit să asigure o platformă extrem de confortabilă pentru guvernare. Şi putem vorbi ỉn primul rậnd de un eşec nu neapărat la nivelul gestionării crizei economice, ci mai ales la cel al capacităţii clasei politice de a conlucra ỉn beneficiul societăţii, de a-i identifica priorităţile şi de a rezolva problemele. Motivul acestui adevărat 'blocaj" nu ỉl constituie incompetenţa politicienilor, sau mai exact o lipsă acută de cadre competente ỉn rậndul celor două partide, ci viziunea deformată a acestora asupra rolului puterii, dar şi a ỉnsemnătăţii partidelor- ỉn ansamblul lor- ỉn societate. Rol care a fost deviat, mai mult ca oricậnd ỉn acest an, de la sensul normal, democratic "conducătorii ỉn slujba cetăţii" ỉnspre concepţia de tip feudal 'cetatea ỉn slujba conducătorilor". Mutaţia este cu atật mai evidentă cu cật gradul de legitimare scade alarmant. La ultimul scrutin, de exemplu, cele două partide mari care formează Coaliţia au primit girul de la doar 1 milion şi ỉncă vreo trei-patru sute de mii de electori per 'căciulă" de partid. Cu totul suntem ỉn jur de 18 milioane de electori!
Motivaţia reală a constituirii Coaliţiei nu a avut nici o legătură cu titlul ei pompos- Parteneriatul pentru Romậnia-. Ambele partide s-au vrut cu tot dinadinsul la putere, nu pentru că ar fi fost interesate vreo secundă de nevoile romậnilor, ci din cu totul alte raţiuni.
Pe de o parte, PDL s-a vrut la resurse pentru a pregăti prezidenţialele cật mai eficient ỉn teritoriu şi pentru a folosi guvernarea ỉn vederea ỉmbunătăţirii/schimbării imaginii prezidenţialului lor de la cea de ‚demolator" la varianta constructivă. Pe de altă parte PSD s-a dorit la putere tot din motivul acesului la resurse, dar şi pentru a-l poziţiona pe prezidenţialul lor(adică Geoană) pe picior de egalitate cu cel al PDL (adică Băsescu).
Pậnă aici nimic neobişnuit (ỉn Romậnica noastră!). Şi alte partide sau chiar aceleaşi, au gậndit şi procedat cam ỉn acelaşi stil şi cu alte prilejuri. Dar, spre deosebire de alţi ani sau alte guvernări, acum nu s-au mai păstrat nici cele mai elementare aparenţe de democraţie.
Nevoia de resurse şi de control politic asupra tuturor instuţiilor (multe dintre ele care nu au nici ỉn clin nici ỉn mậnecă cu politica) s-a transformat ỉntr-o adevărată păruială televizată ỉntre cele două partide. Ba chiar, unele personaje n-au avut nicio reţinere să iasă ỉn faţă şi să se plậngă public că X sau Y instituţie nu a ajuns ỉncă sub controlul lor.
Iar „păruiala" s-a extins asupra a toate şi orice - sub lait-motivul „prezidenţialelor" şi ỉn viziunea politicienilor scrutinul din noiembrie a căpătat dimensiuni „apocaliptice". Deşi, pentru cetăţeanul de rậnd, pe care politicienii au uitat de tot că-l reprezintă, alegerile din noimebrie sunt doar ‚nişte alegeri" şi cam atật... Mult mai importantă ar fi fost ỉn schimb, o guvernare bună care să reducă la minimum efectele crizei economice. O stare de lucruri, pe care, culmea, politicienii o conştientizează, ba chiar o şi clamează prin diferite studiouri de televiziune, dar pe care, la modul practic, o şi ignoră cu nonşalanţă.
Guvernare „pe genunchi"
Eşecul actualei Coaliţii este cauzat şi de lipsa unei viziuni coerente asupra evoluţiei ţării noastre. Şi nu este deloc vorba de acea „coliziune' ỉntre Stậnga şi Dreapta, ci tocmai de lipsa ideologiilor şi de ‚coliziunea" intereselor de gaşcă. Şi cam atật. Timp de peste nouă luni de zile, pedelişti - adică cei care imprimă direcţia guvernării- au promovat un fel de măsuri economice apropiate mai mult de ideile stậngii Deşi PDL, declarativ, este un partid de dreapta. Mă rog...de centru dreapta, dar mult mai apropiat de doctrina liberală decật de principiile social-democraţiei. PDL ỉn avậntul său electoral a eşuat doctrinar destul de rapid, reuşind să-şi piardă şi bruma de identitate pe care o căpătase prin „absorbţia' unor lideri liberali.
Accentul guvernării a fost pus pe strậngerea veniturilor la buget, deşi, pe cealaltă parte, tot statul a paralizat sectorul privat al economiei. Adică tocmai pe producătorul de venituri! Pe care, nu numai că nu l-a susţinut prin vreo facilitate reală, dar l-a şi blocat, deoarece a adunat constant cam toată lichiditatea existentă pe piaţa bancară. Ỉn schimb, „ordinea ỉn sistemul de stat" s-a rezumat, ỉn ciuda tam-tam-ului, doar la obişnuitele cosmetizări (a se citi cậrpeli), făcute mai mult pentru „mulţumirea" FMI şi clar ỉn scop electoral. Legile pe care guvernul tocmai şi-a asumat răspunderea sunt făcute pe genunchi, doar ca să fie făcute şi (mai ales) pentru ca prezidenţialul PDL să le poată cita ỉn bilanţul său de mandat. Rezultatul?..."Ordinea" a generat cea mai gravă „dezordine" ỉn sistemul bugetar de 20 de ani ỉncoace.
Despre evoluţia pesediştilor la guvernare nici nu ar fi prea multe de spus, dat fiind faptul că PSD s-a cam rezumat la a face Opoziţie electorală la propriul guvern.
Liberalii au depus o moţiune de cenzură, dar posibilitatea unei surprize este destul de scăzută. Cel mai probabil, actualul guvern bicolor va merge mai departe pe gloriosul său drum electoral. Iar facturile pentru incapacitatea actualei clase politice de a-şi ỉnţelege rolul şi menirea ỉn societate se vor ỉngrămădi pe capul nostru imediat după momentul „apocaliptic" din decembrie.
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...
Am sustinut de mai multe ori ca actuala putere a impus in Romania un teatru al absurdului. Ca dincol ...
London School of Economics e una dintre cele mai prestigioase universități din lume.
În ultimele ...
Ati urmarit stirile? Studentii sunt in strada. Oare protestele lor vor fi puse sub semnul intrebarii ...
Despre „Playboy“, Ponta şi promovarea sexului frumos în PSD
Un pictorial al unei tinere social ...
