Guvernarea CoaliÅ£iei PDL-PSD s-a dovedit, ỉntr-un final, doar un eÅŸec usturător, deÅŸi procentul de peste 70 % pe care-l adună ỉn Parlament cele două partide ar fi trebuit să asigure o platformă extrem de confortabilă pentru guvernare. Åži putem vorbi ỉn primul ráºnd de un eÅŸec nu neapărat la nivelul gestionării crizei economice, ci mai ales la cel al capacităţii clasei politice de a conlucra ỉn beneficiul societăţii, de a-i identifica priorităţile ÅŸi de a rezolva problemele. Motivul acestui adevărat 'blocaj" nu ỉl constituie incompetenÅ£a politicienilor, sau mai exact o lipsă acută de cadre competente ỉn ráºndul celor două partide, ci viziunea deformată a acestora asupra rolului puterii, dar ÅŸi a ỉnsemnătăţii partidelor- ỉn ansamblul lor- ỉn societate. Rol care a fost deviat, mai mult ca oricáºnd ỉn acest an, de la sensul normal, democratic "conducătorii ỉn slujba cetăţii" ỉnspre concepÅ£ia de tip feudal 'cetatea ỉn slujba conducătorilor". MutaÅ£ia este cu atáºt mai evidentă cu cáºt gradul de legitimare scade alarmant. La ultimul scrutin, de exemplu, cele două partide mari care formează CoaliÅ£ia au primit girul de la doar 1 milion ÅŸi ỉncă vreo trei-patru sute de mii de electori per 'căciulă" de partid. Cu totul suntem ỉn jur de 18 milioane de electori!
MotivaÅ£ia reală a constituirii CoaliÅ£iei nu a avut nici o legătură cu titlul ei pompos- Parteneriatul pentru Romáºnia-. Ambele partide s-au vrut cu tot dinadinsul la putere, nu pentru că ar fi fost interesate vreo secundă de nevoile romáºnilor, ci din cu totul alte raÅ£iuni.
Pe de o parte, PDL s-a vrut la resurse pentru a pregăti prezidenÅ£ialele cáºt mai eficient ỉn teritoriu ÅŸi pentru a folosi guvernarea ỉn vederea ỉmbunătăţirii/schimbării imaginii prezidenÅ£ialului lor de la cea de ‚demolator" la varianta constructivă. Pe de altă parte PSD s-a dorit la putere tot din motivul acesului la resurse, dar ÅŸi pentru a-l poziÅ£iona pe prezidenÅ£ialul lor(adică Geoană) pe picior de egalitate cu cel al PDL (adică Băsescu).
Páºnă aici nimic neobiÅŸnuit (ỉn Romáºnica noastră!). Åži alte partide sau chiar aceleaÅŸi, au gáºndit ÅŸi procedat cam ỉn acelaÅŸi stil ÅŸi cu alte prilejuri. Dar, spre deosebire de alÅ£i ani sau alte guvernări, acum nu s-au mai păstrat nici cele mai elementare aparenÅ£e de democraÅ£ie.
Nevoia de resurse ÅŸi de control politic asupra tuturor instuÅ£iilor (multe dintre ele care nu au nici ỉn clin nici ỉn máºnecă cu politica) s-a transformat ỉntr-o adevărată păruială televizată ỉntre cele două partide. Ba chiar, unele personaje n-au avut nicio reÅ£inere să iasă ỉn faţă ÅŸi să se pláºngă public că X sau Y instituÅ£ie nu a ajuns ỉncă sub controlul lor.
Iar „păruiala" s-a extins asupra a toate ÅŸi orice - sub lait-motivul „prezidenÅ£ialelor" ÅŸi ỉn viziunea politicienilor scrutinul din noiembrie a căpătat dimensiuni „apocaliptice". DeÅŸi, pentru cetăţeanul de ráºnd, pe care politicienii au uitat de tot că-l reprezintă, alegerile din noimebrie sunt doar ‚niÅŸte alegeri" ÅŸi cam atáºt... Mult mai importantă ar fi fost ỉn schimb, o guvernare bună care să reducă la minimum efectele crizei economice. O stare de lucruri, pe care, culmea, politicienii o conÅŸtientizează, ba chiar o ÅŸi clamează prin diferite studiouri de televiziune, dar pe care, la modul practic, o ÅŸi ignoră cu nonÅŸalanţă.
Guvernare „pe genunchi"
EÅŸecul actualei CoaliÅ£ii este cauzat ÅŸi de lipsa unei viziuni coerente asupra evoluÅ£iei ţării noastre. Åži nu este deloc vorba de acea „coliziune' ỉntre Stáºnga ÅŸi Dreapta, ci tocmai de lipsa ideologiilor ÅŸi de ‚coliziunea" intereselor de gaÅŸcă. Åži cam atáºt. Timp de peste nouă luni de zile, pedeliÅŸti - adică cei care imprimă direcÅ£ia guvernării- au promovat un fel de măsuri economice apropiate mai mult de ideile stáºngii DeÅŸi PDL, declarativ, este un partid de dreapta. Mă rog...de centru dreapta, dar mult mai apropiat de doctrina liberală decáºt de principiile social-democraÅ£iei. PDL ỉn aváºntul său electoral a eÅŸuat doctrinar destul de rapid, reuÅŸind să-ÅŸi piardă ÅŸi bruma de identitate pe care o căpătase prin „absorbÅ£ia' unor lideri liberali.
Accentul guvernării a fost pus pe stráºngerea veniturilor la buget, deÅŸi, pe cealaltă parte, tot statul a paralizat sectorul privat al economiei. Adică tocmai pe producătorul de venituri! Pe care, nu numai că nu l-a susÅ£inut prin vreo facilitate reală, dar l-a ÅŸi blocat, deoarece a adunat constant cam toată lichiditatea existentă pe piaÅ£a bancară. Ỉn schimb, „ordinea ỉn sistemul de stat" s-a rezumat, ỉn ciuda tam-tam-ului, doar la obiÅŸnuitele cosmetizări (a se citi cáºrpeli), făcute mai mult pentru „mulÅ£umirea" FMI ÅŸi clar ỉn scop electoral. Legile pe care guvernul tocmai ÅŸi-a asumat răspunderea sunt făcute pe genunchi, doar ca să fie făcute ÅŸi (mai ales) pentru ca prezidenÅ£ialul PDL să le poată cita ỉn bilanÅ£ul său de mandat. Rezultatul?..."Ordinea" a generat cea mai gravă „dezordine" ỉn sistemul bugetar de 20 de ani ỉncoace.
Despre evoluţia pesediştilor la guvernare nici nu ar fi prea multe de spus, dat fiind faptul că PSD s-a cam rezumat la a face Opoziţie electorală la propriul guvern.
Liberalii au depus o moÅ£iune de cenzură, dar posibilitatea unei surprize este destul de scăzută. Cel mai probabil, actualul guvern bicolor va merge mai departe pe gloriosul său drum electoral. Iar facturile pentru incapacitatea actualei clase politice de a-ÅŸi ỉnÅ£elege rolul ÅŸi menirea ỉn societate se vor ỉngrămădi pe capul nostru imediat după momentul „apocaliptic" din decembrie.
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...