Poporul roman l-a sustinut neconditionat, vreme de patru ani, pe Traian Basescu. Intocmai ca unui copil rasfatat insa caruia nu ii poti refuza mai nimic tocmai pentru ca il iubesti prea mult, poporul roman i-a iertat presedintelui vrute si nevrute, de la „gafele basesciene” facute prin strainatate si pana la apelativele „dragastoase” la adresa jurnalistilor, de genul „tiganca imputita”.
O data cu izbucnirea scandalului de la DGIPI, insa, in care familia prezidentiala pare, cel putin, a fi bagata „pana peste cap”, a venit timpul ca acest sarman popor roman sa se destepte si sa inceapa sa se gandeasca serios daca il va mai trimite pentru inca cinci ani pe Traian Basescu la Palatul Cotroceni.
Intortocherea de relatii dintre pedelistii lui Basescu si rudele sale, printre care fratele Mircea si fiul acestuia, dar si balbaiala sefului statului in legatura cu relatia pe care o are, de fapt, cu omul de afaceri Gabriel Puiu Popovicu, nu ne face decat sa ne punem cateva intrebari firesti. Cata vreme mai putem accepta minciunile presedintelui? Cata vreme mai putem accepta sa-si bata joc de justitie si de celelalte institutii ale statului, de Constitutie chiar?!
Este, cumva, datul cu parerea despre orice si oricine, prevazut in vreun articol din Legea suprema in stat pe care toata lumea l-a sarit cu vederea? Probabil doar Traian Basescu l-a reperat, pentru ca domnia sa l-a urmat cu sfintenie de-a lungul intregului mandat.
Printre picaturi, intre o iesire la un sprit, o plimbare la munte, o baie de multime facuta cu consoarta Maria prin vreun satuc uitat de lume, sau o aparitie televizata la o ora de maxima audienta, Base are timp sa debiteze cu deosebita seninatate felurite aberatii. Scopul lui este unul simplu si redundant: sa le lase dragilor de romani cu drept de vot impresia ca tatucul natiunii stie tot, are grija de toate si le si rezolva pe toate.
Printre aberatii de genul celei ca o potentiala viitoare criza alimentara ar fi cauzata de cresterea exploziva a populatiei (totusi, aceasta tara se numeste, inca, Romania, si nu India sau China, domnule presedinte) s-au strecurat si cateva obisnuite gafe, binevenite pentru a agita poporul roman sa deschida bine ochii si sa ia aminte pe cine a votat in 2004 si de ce l-ar mai vota inca o data in 2009.
Este vorba, bineinteles, de pozitia cel putin bizara a sefului statului in scandalul DGIPI - „Baneasa Investment” – Gabriel Puiu Popoviciu. Poate luat prin surprindere de repeziciunea cu care scandalul s-a propagat in mass media, presedintele a declarat, initial, ca nici macar nu il cunoaste pe omul de afaceri, uitand ca minciuna are picioare scurte, chiar si in Roamania. Base a uitat, pe moment, ca ii semnase o parte din „afaceri” pe cand era primar general al Capitalei.
A doua zi dupa ce Administratia Prezidentaiala a emis comunicatul de presa in care se infirma faptul ca Traian Basescu l-ar cunoaste pe Puiu Popoviciu, seful statului ii da o mana de ajutor afaceristului si isi taie, totodata, craca de sub picioare, intr-o interventie de-a dreptul emotionanta: „Unde-i crima lui Popoviciu ca a facut o investitie de cateva miliarde de euro in Bucuresti?".
Trebuie subliniat un singur lucru, care spune totul, nelasand locul altor comentarii: presedintele nu avea niciun drept constitutional (draga lui Constitutie!) de a se antepronunta in legatura cu un caz aflat pe rol in justitie. Si totusi a facut-o. Sa fie, oare, acest lucru deoarece este vorba despre Puiu Popoviciu, un cunoscut apropiat al partidului prezidential?
Pe de alta parte, Traian Basescu a schimbat placa atunci cand s-a referit la cealalta parte a dosarului, reprezentata la Cornel Serban, fostul sef de la „Doi si-un sfert”, care a „indraznit” sa-i foloseasca numele fara autorizatie!? Presedintele a spus ca acesta l-a dezamagit, intrucat “Te astepti la o minciuna de la un Vadim, de la un ziarist chiar".
De ce presedintele Romaniei poate aplica prezumtia de nevinovatie, in acelasi dosar, doar celui cu „valiza” cu bani? Cu ce drept poate, un presedinte, imparti justitia dupa bunul plac, urmand, bineinteles, criteriul conturilor din banca?
Pentru ca poporul i-a permis lui Traian Basescu sa se joace de-a lungul ultimilor patru ani cu mintile a 22 de milioane de romani.
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...
Am sustinut de mai multe ori ca actuala putere a impus in Romania un teatru al absurdului. Ca dincol ...
London School of Economics e una dintre cele mai prestigioase universități din lume.
În ultimele ...
Ati urmarit stirile? Studentii sunt in strada. Oare protestele lor vor fi puse sub semnul intrebarii ...
Despre „Playboy“, Ponta şi promovarea sexului frumos în PSD
Un pictorial al unei tinere social ...
