Nimeni nu neaga faptul ca Emil Boc ar avea anumite calitati care l-ar recomanda pentru o cariera cel putin interesanta in politica. Nimeni nu neaga faptul ca studiile sale, aprofundate in strainatate, nu l-ar ajuta in meseria sa de avocat, sau ca acesta nu ar fi fost un bun primar al Clujului.
Ceea ce toata lumea ii imputa „Micutului Napoleon” este, fara indoiala, totala supunere de care a dat dovada de-a lungul timpului in fata lui Traian Basescu.
Legatura ombilicala cu seful statului ii dauneaza premierului, acum mai mult ca niciodata. Emil Boc poarta stigmatul Basescu, un stigmat care isi va pune serios amprenta asupra evolutiei sale viitoare pe scena politica damboviteana.
Cati sunt aceia care chiar cred ca liderul PDL va mai ramane liderul actualului partid prezidential dupa ce Traian Basescu va parasi Palatul Cotroceni? Probabil foarte putini. Asa cum a inceput, prin voia lui Traian Basescu, cariera politica a lui Emil Boc se va si incheia atunci cand va decide seful statului. Este o situatie trista, insa atestata inca din cele mai vechi timpuri ale omenirii: atunci cand stapanul ordona, cainele executa.
Iar analogia cu binecunoscutul patruped nu este intamplatoare. Exact ca in relatia dintre om si caine, Traian Basescu stie ca va avea intotdeauna in Emil Boc atat un supus de incredere, cat si un cel mai bun prieten care stie de frica „amicului” sau. De aceea, functia de premier nu a fost, asa cum si-au imaginat unii, o recompensa acordata de presedinte liderului PDL pentru meritele sale deosebite si calitatile de care a dat dovada in administratia locala, ci o noua misiune sub acoperire. Domnul Boc a devenit ochii si urechile lui Traian Basescu la Palatul Victoria.
Si, ca si cum pata urat-mirositoare lasata de aservirea de care a dat dovada fata de Traian Basescu nu ar fi fost de ajuns, Emil Boc continua sirul de actiuni care prevestesc sfarsitul tragic, sau poate chiar comic, al carierei sale de politician provincial stramutat la Bucuresti. In vazul lumii si fara prea multe menajamente, pedelistul a angajat-o pe nepoata Mihaela in functia de consilier personal al sau.
Alegerea nu a fost intamplatoare, in conditiile in care aceasta a lucrat inca din 2005 alaturi de actualul prim-ministru, in cadrul Primariei Cluj-Napoca. Faptul fiind consumat, discutat si intors pe toate partile, ce rost au mai avut precizarile venite din partea membrilor familiei Boc, care s-au jurat ca biata Mihaela nu a vrut sa accepte postul oferit de unchiul sau? Mai mult, ea a fost practic obligata sa vina la Bucuresti si sa se puna in slujba patriei.
Inca o mutare prost gandita din partea premierului Boc. Pe de o parte pentru cariera si imaginea sa, ambele total lipsite de individualitate, de cealalta – in fata respectului din ce in ce mai scazut pe care il mai au romanii pentru tot ceea ce inseamna autoritate.
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...