“Şcoala românească scoate tâmpiţi” i-a mărturisit preşedintele ţării filozofului Gabriel Liiceanu ca o justificare pentru gafa de zilele trecute, cea cu preferinţa tinichigiului în faţa filosofului. O nouă “butadă” băsesciană... cel mai probabil intenţionată, căci altfel Băsescu ar trebui bănuit de diletantism în faţa camerelor de luat vederi, ceea ce nu prea este cazul. Şi care îşi va împlini şi menirea de-a ţine prima pagină a ziarelor şi a emisiunilor câteva zile în şir. Scopul? Simplu...deturnarea atenţiei de la alte chestiuni mult mai serioase. Cum ar programul “prima casă”, tocmai ajustat de premier “cu adresă fixă”... şi care va costa statul român (adică pe contribuabili) circa 1 mld de euro. Ori poate, lipsa unor măsuri concrete ale Guvernului pentru sprijinirea agriculturii, deşi se anunţă o secetă serioasă încă de acum câteva luni bune, ori poate scandalul de la CFR Marfă sau nemulţumirile legate de întârzierile salariale tot mai frecvente...De altfel, nimic nou...Această tactică a schimbării priorităţilor pe agenda publică prin lansarea unor pseudo-probleme a fost folosită de “n” ori până acum de Băsescu şi a avut şi succes.
Pe de altă parte, este destul de transparent că noua “gafă” în două episoade a preşedintelui nu a fost deloc întâmplătoare, ba chiar a avut şi un destinatar clar. Adică, acea “tagmă” a analiştilor şi comentatorilor care îl tot critică prin media, identificaţi într-o primă etapă prin “calificativul”– “filosofi fără loc de muncă” (adică, în accepţiunea comunistă care încă funcţionează la anumite paliere ale societăţii româneşti un fel de pierzători de vreme...paraziţii!) şi apoi şi etichetaţi cum se cuvine... nişte ”tâmpiţi”.
Dincolo însă de aspectele electorale ale incidentului şi de înţepăturile băsesciene la adresa analiştilor, trist este mesajul pe care întâiul om în stat îl transmite poporanului. Şi anume – Prea multă carte strică! Şi aici preşedintele se dovedeşte tributar exact aceleaşi mentalităţi pe care, altfel, o critică cu fervoare ori de câte ori are ocazia. Mentalitatea lui Becali de pildă, care îi striga lui Severin în faţă, cu nici două săpătămâni în urmă, că ştie el de la părinţi – “că acolo unde este carte multă, este şi prostie multă!” Ce ar mai fi de zis?
Poate, faptul că societatea românească şi-a pierdut pe drumul celor 20 de ani de “tranziţie” întreaga scară a valorilor şi că au ajuns la loc de cinste şi respect– hoţia, mitocănia, tupeul- tocmai din cauza aceastei marginalizări a rolului învăţăturii în realizarea în viaţă “practicată” asiduu de către diverse “modele politice de succes”. La ce bun să te mai chinui şi să-ţi toceşti coatele prin şcoli, când toată lumea care se vede la televizor, inclusiv preşedintele, îţi spune că învăţătura strică şi altele sunt căile înspre succes? Ca de exemplu... pila...şpaga...relaţia...mita...slugărnicia faţă de şef....O scurtă privire asupra vieţii de partid (în orice partid) este destul de edificatoare, experimentul EBA fiind nu numai cel mai recent, dar şi cel mai relevant.
Pe de altă parte, “reflecţiile” prezidenţiale cu tinichigii versus filosofi indică şi o necunoaştere (sau o tratare extrem de superficială) a realităţilor existente, fie că ne place să le recunoaştem sau nu. Carenţă care nu-i este caracteristică doar preşedintelui Băsescu, ci întregii “clase conducătoare” şi care se simte cel mai bine în actuala debusolare economică a României. Căci, abia acum se fac simţite consecinţele demolării economiei româneşti şi a capitalismului de tip bananier pe care politicienii l-au instituit. Privatizările dezastruoase, falimentarea voită a întreprinderilor industriale şi a agriculturii, anularea efectivă a unor segmente industriale altădată competitive pe plan extern au dus treptat la o economie bazată doar pe retail, servicii bancare şi construcţii. România nu a mai produs “ceva” în ultimii ani, ci a trăit doar din împrumuturi, comerţ şi imobiliare! Plus bonus la Buget prin TVA sau alte taxe, o parte din banii căpşunarilor (care, de altfel, au mers tot în importuri şi consum).
Acestea sunt realităţile pieţii muncii din România, iar sistemul educaţional răspunde, mai târâit e adevărat, dar totuşi răspunde nevoilor ei. Că sunt prea mulţi filosofi? Nu, nu sunt deloc prea mulţi filosofi, aşa cum nici prea mulţi cercetători nu au mai rămas pe plaiurile mioritice. Şi poate tocmai de aceea înaintăm atât de greu pe drumul schimbării mentalităţilor la toate nivelele.. . Poate că tocmai de aceea ne lipseşte “viziunea” atât de necesară progresului unei societăţi. Avem nevoie în schimb, de mai mulţi tinichigii...croitorese...cusătorese...tâmplari...sudori? Pe scurt, de un supliment de şcoli de meserii? Oare, nu cumva aceste şcoli şi-au redus numărul tocmai din cauza lipsei de cerere din partea presupuşilor beneficiari? Nu cumva tinerii noştri, în special cei din mediul rural sau din oraşele mici, optează pe la 15-16 ani (de voie, de nevoie....de gura părinţilor) mai degrabă pentru un job de necalificat în străinătate, dar mult mai bine retribuit? Acestea sunt realităţile României de azi, iar soluţii viabile nu se găsesc atunci când ele sunt tratate în mod populist.
A pune la colţ sistemului educaţional românesc ca fiind vinovat de actualul declin economic al României- acuzat de lipsă de realism în privinţa calificărilor profesionale- nu constituie altceva decât o mare ipocrizie. O încercare de mutare a răspunderii politicului pentru starea de fapt existentă în România pe umerii educatorilor. Carenţele sistemului sunt într-adevăr multe, dar ele nu pot fi decupate din contextul general şi prezentate ca şi “cauze” generatoare. Problemele din învăţământ izvorăsc, dincolo de o dotare insuficientă sau o retribuire proastă a personalului, dintr-o mentalitate generalizată, cultivată şi prin exemplu personal, chiar de către clasa politică. Motto-ul României din ultimele deceniii – Se poate şi aşa, cu mai puţin efort şi mai mult şmen şi spagă– îşi pune amprenta superficialităţii şi pe dascăli. Nimic de zis. Dar de aici până la a-i scoate răspunzători pe educatori pentru situaţia jalnică în care se află România anului 2009 e cale extrem de lungă. Pe care niciun politician nu ar trebui s-o parcurgă înainte de a se privi cu atenţie în oglindă...
stie din propria experienta .elena
Articolul a "despicat firul de par" ca sa vedem ce este la radacina raului, Adevarul este ca - daca primul om de stat - isi bate jjoc de toti , care ar trebui respectati, juristi, filozofi, profesori, cei care intr-o societate normala au rol important , la noi ajungem sa -i huiduim , da-i facem tampiti etc. Inainte de 1989 - intelectualii nu au fost apreciati - cei doi conducatori neavand prea multa scoala , plus ca un om intelectual este mai greu de prostit , manipulat. Acum , dupa 20 de "tranzitie" , de democratie - ajungem la concluzie ca de fapt nu s-a schimbat decat "stapanul , bogatiile tarii impartinde-se de cei care au puterea in mana , datorita oamenillor care au crezut in promisiunile electorale. Sa jignesti razand sute de mii de profesori, si alti intelectuali numai fiindca ai imunitate , datorita functiei , date de noi, care chiar am fost tampiti, si daca suportam incontinuare acest tratament injositor, chiar ca suntem TAMPITI!!!!!!!!!
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...
Am sustinut de mai multe ori ca actuala putere a impus in Romania un teatru al absurdului. Ca dincol ...
London School of Economics e una dintre cele mai prestigioase universități din lume.
În ultimele ...
Ati urmarit stirile? Studentii sunt in strada. Oare protestele lor vor fi puse sub semnul intrebarii ...
Despre „Playboy“, Ponta şi promovarea sexului frumos în PSD
Un pictorial al unei tinere social ...
