Inca o data, americanii au demonstrat ca, asa cum bine zicea fostul presedinte Abraham Lincoln, „Votul este mai puternic decat glontul”. In vremuri grele, dominate de criza economica, cetatenii celei mai avansate democratii a lumii au preluat controlul asupra propriului destin, hotarand sa schimbe totul. Incepand din varful societatii, de unde i-au doborat pe republicani, trimitandu-l pe Barack Obama la Casa Alba.
Romanii de rand au privit cu o anume curiozitate demna de vizitatorul de la Gradina Zoologica entuziasmul americanilor in fata unei schimbari istorice. Pentru noi, situatia electorala de peste Ocean nu poate fi conceputa ca repetabila pe plaiul mioritic, in conditiile in care nu vom vota niciodata presedinte un maghiar sau un tigan, chiar daca acesta ar impartasi cu ardoare valorile societatii noastre.
Altfel, motivul greu de acceptat pentru care romanii si-au indreptat, de fapt, atentia catre figura noului presedinte al Statelor Unite nu poate fi altul decat invidia. Romanii jinduiesc la faptul ca nu sunt in stare sa produca o schimbare majora comparabila cu cea de peste Ocean atunci cand sunt chemati sa voteze. Mai mult, devin constienti de faptul ca nu fac nimic pentru a-si schimba soarta, cel putin pe plan politic, doar in momente ca acesta. In situatiile cotidiene, cetatenii Romaniei de astazi se complac intr-un sir de scuze valabile pentru lipsa de responsabilitate sociala, din care nu lipseste senzatia ca „nu am de unde sa aleg schimbarea”.
Politicienii romani, de cealalta parte, au primit cu un entuziasm recomandat intr-o astfel de situatie vestea alegerii lui Barack Obama, ocolind, insa, cuvinte mari precum „democratie” sau „schimbare”. Una dintre explicatiile acestei atitudini este aceea ca, in viziunea dinozaurului de Romania, oamenii nu trebuie incurajati spre un drum asemanator cu cel ales de americani. Pe de alta parte, nu exista motive de alarmare odata cu schimbarea „culorii politice” a Casei Albe, in conditiile in care, de-a lungul timpului, Romania a avut relatii foarte stranse cu administratia americana, indiferent daca cele doua tari au avut presedinti de dreapta sau de stanga.
Sa nu uitam ca, in urma cu mai bine de zece ani, tot sub o administratie democrata (la Bucuresti guvernarea era una de dreapta, presedintele Americii era atunci Bill Clinton), Romania era lasata in anticamera Aliantei Nord-Atlantice in ciuda insistentei Frantei. A fost atunci o bizara intelegere americano-germana (cancelarul german era Helmuth Kohl), facuta peste capul Frantei, ca Romania si Bulgaria sa ramana in afara NATO.
In 2002, la Praga, Romania era invitata sa adere la Alianta, avand la Bucuresti o administratie de stanga, in vreme ce la Washington administratia era de dreapta (George W. Bush, aflat la primul mandat).
Astfel, dupa cum remarca fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu, sosirea lui Obama la Casa Alba va avea, mai degraba, influenta asupra relatiei dintre SUA si Uniunea Europeana decat asupra celei cu Romania in particular. In conditiile in care turneul european al noului presedinte al Americii a inceput la Berlin, a continuat la Paris si a ajuns, doar intr-o ultima instanta, la Londra, este de asteptat ca Obama sa se reorienteze spre nucleul Uniunii, reprezentat de Franta si Germania.
Romanii, de rand sau politicieni, vor exila intr-un colt intunecat al mintii amintirea zilei istorice a alegerii lui Barack Obama in fruntea Statelor Unite ale Americii. Un lucru de inteles, in conditiile in care, spre deosebire de americani, fideli principiilor din Declaratia de Independenta in momentele grele ale istorie, romanii nu au la ce sa se intoarca atunci cand drumul lor se rataceste.
de Diana Nedelcu
Reforma clasei politice şi revoluţia bunului simţ au fost cele două fire roşii care au străbătut electrizant campanile prezidenţi...