Crin Antonescu Partid: PNL

Click pe stampila pentru a vota
Voturi inregistrate: 436.
Multumim pentru vot.

Prezentare candidat :

http://presedintepentruromania.ro/

Cariera lui Crin Antonescu începe ca simplu profesor de istorie (în Tulcea ?i Vaslui), muzeograf (Tulcea), deputat (din 1992-2008) în Parlamentul României ?i Ministrul Tineretului ?i Sportului in 1997-2000. În acest timp evolueaz? în structura de partid devenind vicepre?endinte PNL din 1995 ?i liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputa?ilor din România între anii 1996 - 1997 ?i 2002 - 2004. În 2008 schimb? candidatura de la Camera Deputa?ilor la Senat ?i câ?tig? un loc de senator reprezentând Sectorul 1, Bucure?ti. În data de 20 martie 2009, la Congresul extraordinar al PNL, Crin Antonescu este ales pre?edinte al partidului, contracandidatul s?u fiind C?lin Popescu Tariceanu.

 

Studii
1985 - A absolvit Universitatea Bucure?ti, Departamentul Istorie-Filozofie

 

Activitate Educa?ional?
1985-1989 - Profesor de istorie în Tulcea ?i Vaslui
1989-1990 - Muzeograf în Tulcea
1990-1992 - Profesor la liceul "Spiru Haret", Tulcea


Activitate Politic?

Din 1990 - Membru în Partidul Na?ional Liberal, (PNL)
1992-1996 - Membru în Camera Deputa?ilor, Comisia pentru Educa?ie tineret ?i sport
1995-2002 - Vicepresedinte PNL

1996-2000 - Membru în Camera Deputa?ilor

o Membru al Comisiei pentru Afaceri Externe
o 1996-1997 - Lider parlamentar al grupului PNL

1997-2000 - Ministrul Tineretului ?i Sportului

2000-2004 - Membru în Camera Deputa?ilor

o 2002-2004 - Lider parlamentar al grupului PNL
o Membru al Comisia pentru Educa?ie, ?tiin??, Tineret ?i Sport
2004 - reales ca Membru în Camera Deputa?ilor (PNL)

o Lider parlamentar al grupului PNL
o Membru al Comisiei pentru Afaceri Externe (pân? in Februarie 2007)
o Membru al Comisiei pentru Cultura, Art? ?i Mass Media (din Februarie 2007)
2008 - ales ca Senator (PNL)
20 martie 2009 - Pre?edinte al PNL

Povestea mea - CRIN ANTONESCU

Crin Antonescu s-a nascut la 21 septembrie 1959 la Tulcea. Mama era invatatoare iar tatal, profesor suplinitor de limba romana. "Dupa obiceiurile vremii, n-a fost lasat sa termine facultatea pentru ca nu avea o origine suficient de sanatoasa. Desi nu provenea dintr-o familie bogata, bunicul meu facuse totusi parte din clasa de mijloc, era finantist, functionar public."


A copilarit intr-o casa aflata intr-o curte mare unde mai locuiau inca 12 familii. Constructiile, acum nationalizate, fusesera facute in perioada interbelica de proprietarul unei fabrici de covrigi, pentru angajatii lui. "Era acolo o lume foarte colorata, un fel de Romanie in miniatura. Soferi, profesori, muncitori, casnice, romani, bulgari, lipoveni...Si apa si instalatiile sanitare erau in curte. Pentru adulti era un adevarat infern, galagia nu se oprea aproape niciodata, dar pentru copii era un paradis. Curtea avea trei iesiri, te puteai juca in voie si puteai scapa usor cu fuga ori de cate ori scoteai din sarite pe cineva." Va locui acolo pana in 1977, cand casele au fost demolate.


In scoala primara si ciclul gimnazial devine foarte atasat de disciplinele umaniste, in special de limba romana. Asa ajunge sa iubeasca Iasiul din povestirile marilor scriitori. "In anul cand terminam scoala generala tata s-a imbolnavit de plamani si a trebuit sa faca tratament undeva langa Iasi. Am reusit sa-l conving sa ma mut si eu aproape de el si sa intru la liceu in orasul viselor mele. Asa am ajuns, la 14 ani, sa stau in gazda si sa ma descurc aproape de unul singur cateva luni. Dupa primul trimestru tata a terminat tratamentul si ne-am dat seama ca e o aventura pe care n-o putem sustine financiar. M-am intors la Tulcea."


La liceul din orasul natal continua pasiunea pentru literatura si istorie, participa la olimpiade nationale si obtine mai multe premii. "Directorul, el insusi profesor de romana, se mandrea din ce in ce mai mult cu mine, ceea ce mi-a creat un regim privilegiat. Aveam voie sa invat numai la materiile care imi placeau." In 1978 castiga olimpiada nationala de istorie. "Asta m-a decis sa aleg, in fine, facultatea la care sa dau examen. Pentru ca ma tenta si filologia". In 1979 intra, al doilea pe lista, la Facultatea de istorie de la Universitatea din Bucuresti.


Incepe sa locuiasca in Caminul 6 martie, in apropierea Operei. Profesorii din primul an il fac sa se ataseze si mai mult de disciplina aleasa. "Eram in anul al doilea cand a murit tata. A fost un moment foarte greu pentru ca am avut cu el o relatie cu totul speciala. In plus, ma simteam total demobilizat, fara repere. Imi dorisem foarte mult sa termin facultatea in primul rand pentru el, pentru ca lui nu i se permisese asta. Ca sa am un alt statut dar si ca sa-l pot ajuta pentru ca fusese mereu foarte sarac." Dupa ce obtinuse note maxime la sesiunea din iarna, pe fondul acestor evenimente nu se mai prezinta la cea din vara si repeta anul. Incepe sa citeasca din ce in ce mai mult, in diverse domenii, asumandu-si o totala libertate intelectuala, dincolo de programa oficiala de studiu. In 1984 isi cunoaste viitoarea sotie. "A fost o intalnire deosebita si neasteptata, eu nici nu ma gandeam la insuratoare pe vremea aceea." Dupa casatorie decide sa repete ultimul an de studiu ca sa termine facultatea odata cu sotia. In 1985 devine absolvent, cu o lucrare de diploma despre "Conceptia politica la Dante Aligheri". Potrivit regulilor vremii e repartizat la o scoala din satul Stioborani, comuna Solesti, in judetul Vaslui.


"Era o scoala foarte mica, cu elevi putini. Norma mea cuprindea teoretic ore de istorie, franceza si sport. De fapt, incercai sa le vorbesti copiilor despre lumea in care traiesc, despre viata. Ca locuiesc intr-o tara numita Romania, ca exista undeva o capitala numita Bucuresti. Pentru ei nu era de imaginat ceva mai mare si mai fascinant ca Iasul. Era absurd sa le tin lectii despre Revolutia franceza. Erau foarte izolati, in sat era un singur televizor, practic nu aveau nicio sansa desi multi dintre ei erau inteligenti. Vedeai asta in ochii lor. Atunci am devenit foarte sensibil la ideea de sansa, la nevoia de a putea oferi unor asemenea copii posibilitatea sa evadeze din universul inchis in care s-au nascut, daca au talente, daca au vointa."


Un an mai tarziu scoala se inchide din lipsa de elevi si Antonescu devine profesor la Niculitel, la treizeci de kilometri de Tulcea natala. In 1989 termina stagiatura si devine muzeograf la sectia de istorie de la Muzeul Delta Dunarii, din Tulcea. "Schimbarile din Estul Europei erau in toi, comentam toata ziua cu colegi sau cu prieteni. Acolo m-a prins revolutia. In 22 decembrie, dupa ce l-am vazut pe Dinescu la televizor, am luat-o la fuga spre centrul orasului. Cativa studenti incepusera deja sa scoata simbolurile de pe judeteana de partid. Oamenii se strangeau in grupuri. Desi nu imi era prea clar ce se petrece am inceput sa strig impreuna cu cativa prieteni "Jos comunismul!". Era ceva nou pentru cei din jur. La momentul acela eu credeam ca va fi ceva cam ca in Ungaria din 56, ca miscarea va fi oprita de o interventie sovietica. Citisem mult despre asta."


Seara tarziu, tine primul discurs public in centrul municipiului. Oamenii adunati acolo cereau tot mai insistent sa vorbeasca intelectualii. "Nu mai tin minte nimic din ce am spus atunci. Erau acolo vreo 25000 de oameni."


Dupa revolutie redevine profesor la cel mai important liceu din oras, "Spiru Haret". Urmareste cu pasiune evolutiile de pe scena politica. Impreuna cu un grup de prieteni scoate « Gazeta de Tulcea », pe care o distribuie gratuit de pe capota unei masini. Participa la manifestatiile de la Bucuresti. "Evenimentele din 28-29 ianuarie m-au decis sa intru in politica. Am vazut atunci peste 200000 de oameni de toate varstele militand pasnic pentru o idee, am vazut si ce inseamna manipularea. Desi simpatizam cu toate partidele istorice am decis sa ma inscriu in PNL si din respect pentru trecutul partidului si pentru ca regaseam acolo multi reprezentanti ai generatiei mele."


E delegat sa organizeze filiala Tulcea a partidului si devine primul ei presedinte. E cap de lista la alegerile din mai 1990, cand obtine 4,7% din voturi, insuficient ca sa ocupe un loc in parlament. Editeaza din nou "Gazeta de Tulcea" dar dupa cateva numere ziarul se opreste din motive financiare. In 1992 protesteaza impotriva iesirii PNL din Conventia Democratica. "Stelian Tanase e cel care m-a readus in politica activa. El m-a convins sa intru in Partidul Aliantei Civice, recent infiintat, care era membru in CDR. Si tot el, nu stiu cum, i-a convins pe cei de la Bucuresti sa ma puna pe prima pozitie la Tulcea, pe lista Conventiei, la alegerile din 1992. Asa am ajuns deputat."


Ulterior, militeaza pentru unificarea miscarii liberale si pentru reintegrarea ei in CDR. Ca membru PNL redevine deputat in 1996 iar in 1997 e numit Ministru al Tineretului si Sportului, functie pe care o va detine trei ani. Din aceasta pozitie reuseste sa legifereze renta viagera pentru sportivii de performanta, care exista pana astazi, marirea spectaculoasa a baremurilor de premiere pentru sportivi, genereaza Legea Educatiei Fizice si Sportului si readuce in patrimoniul ministerului o serie de baze sportive importante printre care Sala Polivalenta din Bucuresti. "Pentru toate astea era nevoie de fonduri, am reusit sa obtin cel mai mare procent din PIB acordat pana atunci miscarii sportive. Dar dupa atatia ani, cred ca amintirea cea mai frumoasa a acelei perioade raman cele 11 medalii olimpice de aur obtinute la Sydney."


In 2000 redevine parlamentar pe listele PNL iar un an mai tarziu i se naste fiica, Irina. In 2005, dupa noi alegeri, devine seful grupului PNL din Camera Deputatilor. In 2009 Congresul PNL il alege presedinte al partidului si candidat al formatiunii la alegerile prezidentiale. In iulie, isi lanseaza programul prezidential intitulat "E in puterea noastra sa schimbam puterea lor"

Program candidat :

Tr?im un moment istoric dificil. Criza economic? ne spulber? iluzia c? ne mai putem "descurca" în continuare cu jum?t??i de m?sur?. Ea scoate la iveal?, în întregime, toate crizele noastre ca societate: criza politic?, criza moral?, criza de autoritate, criza de idei. Scaden?a datoriilor acumulate în ani de minciuni, simul?ri, amân?ri a sosit. Tr?im ca pe un moment al adev?rului drama tensiunii între un stat arogant, ineficient, incapabil s?-?i justifice costurile imense ?i un cet??ean care nu mai are deloc încredere în institu?iile statului ?i în proprii s?i reprezentan?i. Nu avem instan?e, nu avem modele, nu avem autorit??i. Deruta ?i disfunc?iile societ??ii române?ti se amplific? pe zi ce trece ?i rezerva de speran?? public? tinde spre zero.


Acesta este momentul istoric în care vom alege un nou Pre?edinte. Nu cred în oameni providen?iali sau, în orice caz, nu m? consider un om providen?ial. Sunt doar un român care fac politic? de aproape 20 de ani, într-un fel diferit, care mi-a dat ?ansa de a ajunge în vârful sistemului politic f?r? a-mi pierde libertatea ?i f?r? a-mi vinde principiile.


Candidez la Pre?edin?ia României pentru c? sunt solidar cu compatrio?ii mei ?i pentru c? nu mi-am pierdut speran?a c? România t?cut?, România profund? are resursele de a învinge "r?ul românesc" din via?a public?. Candidez la Pre?edin?ie nu pentru c? a? de?ine toate solu?iile la marile probleme ale ??rii în care tr?iesc, ci pentru c? am certitudinea c? ceea ce voi putea face ca Pre?edinte este decisiv pentru a reda încrederea ?i speran?a românilor.


?tiu c? un singur om nu poate rezolva totul. Dar mai ?tiu ?i c? nu voi fi singur ?i c? un om liber ?i solidar cu ceilal?i, învestit cu puterea speran?ei lor, poate ridica un stindard. Da, eu cred c? se poate. Eu cred c? putem construi, cu hot?râre, cu r?bdare, cu pasiune ?i compasiune, o Românie normal?, a?a cum sunt cei mai mul?i dintre români. Eu cred în România celor care muncesc, celor care înva??, celor care încearc?, celor care ?tiu s? respecte ?i s? fie solidari, celor care au aspira?ii, speran?e ?i planuri pentru ei ?i copiii lor. Cred în România celor c?rora le pas?. ?i cred c? acum aceast? Românie poate veni la putere.


Zidul care s-a ridicat între clasa politic? româneasc? ?i restul societ??ii poate fi spart, dintr-o parte ?i din alta. Este nevoie de o alian?? sincer? ?i durabil? între un pre?edinte care poart? speran?a tuturor ?i societate, pentru a deschide lumea politic? ?i institu?iile statului c?tre cei pe care trebuie s?-i serveasc? ?i s?-i reprezinte. Acum este momentul în care nu mai putem amâna sau rata aceast? schimbare. Acum ne putem ridica împreun? ?i putem porni pe drumul normalit??ii ?i bunului-sim?.


Acesta e mandatul pe care vi-l cer, scopul în care voi lucra cu toat? energia ?i credin?a mea ?i pentru care voi strânge laolalt? pe to?i cei care vor s? schimbe România. Putem face asta, putem da o ?ans? ?i un viitor ??rii noastre.


St? în puterea noastr? s? schimb?m puterea lor.

Afis electoral :

Crin Antonescu

COMENTARII